Acum câteva săptămâni am început să ne gândim la o creșă/grădiniță pentru Cosmin. Mai întâi dacă să îl înscriem, apoi de când, apoi unde. O grămadă de întrebări care vin una după alta, în cascadă. (O dată ce ai început drumul ăsta parcă nu mai ajungi la capăt.) Când și bona ne-a zis ca ea ar renunța la noi, ne-am hotărât brusc și definitiv. Și am început marea căutare printre grădinițele din Iași.
Obiectivele principale erau destul de clare: să fie program prelungit măcar până la 18, (more…)
Din momentul în care Cosmin a devenit mobil și a început să descopere casa, am început să ne facem griji că s-ar putea lovi sau că ar strica lucruri prin casă.
Am urcat tot ce era la îndemâna și înălțimea lui mai sus. L-am pus la joacă pe jos, direct pe covor, ca să nu cadă din pat. Și am cumpărat covoraș de spumă să acoperim și parchetul.
Am încercat să-l punem în pătuțul lui când ieșeam din cameră, dar cum îi displăcea foarte tare să fie constrâns (more…)
Cosmin bagă lingurița în paharul cu iaurt și apoi o șterge de fotoliu. Mai întâi pe un braț. Apoi pe celălalt. Se mută și la celălalt fotoliu.
Felix se uită la mine, eu mă uit la el și ridic din umeri:
-Măcar se joacă singur…
***
După ce i-am încălzit morcovii, castraveții sau căpșunele, nu am mari speranțe că o să mănânce înghețata. (more…)
A trecut mai bine de un an de când Cosmin a început să guste din mâncarea solidă. După cum vă spuneam aici, noi am ales auto-diversificarea. Adică am lăsat copilul să decidă cât, ce și cum mănâncă. Fără piureuri, fără desene, fără avioane – o masă se desfășoară cât de normal posibil, eu gătesc la fel și pentru noi și pentru el, el apreciază (sau nu) eforturile mele culinare.
Teoria v-am mai povestit-o, acum să vă zic cum a decurs de fapt auto-diversificarea asta.
În primul rând nu l-am obligat sau păcălit niciodată să mănânce. Nu a vrut ceva anume, sau nu îi era foame când îi ofeream eu, sau vroia să se joace în loc să mănânce, (more…)
Dacă îți pui mintea, orice aspect al creșterii copilului poate deveni complicat. Și cum sunt o fire îngrijorată din facere, nu au scăpat nici jucăriile din atenția și gândurile mele.
Să îl ajute în dezvoltare și învățare, dar să fie totuși jucării; să nu fie prea simple, dar nici prea complicate pentru vârsta lui; să nu se plictisească repede de ele; să nu fie foarte scumpe, dar nici să nu se descompună după câteva folosiri…
Din categoria marilor succesuri este căsuța pentru sortat forme, care l-a ținut ocupat câteva luni. (more…)
Televizor în dormitor, în sufragerie, poate și în bucătărie, laptop, telefon mobil – suntem înconjurați de ecrane și nu rezistăm prea mult fără să le verificăm măcar puțin, două secunde. Ce facem cu toate electronicele astea când apare copilul în viața noastră?
Răspunsul Asociației Americane de Pediatrie e clar – fără ecrane până la vârsta de doi ani. Adică fără TV, telefon, laptop, tabletă, și orice alt tip de ecran vă mai trece prin cap cel puțin până la vârsta de doi ani. După aia nu-l uităm toată ziua în fața calculatorului, limita fiind de două ore pe zi.
Pentru că nu ajută deloc la dezvoltarea creierului. (more…)
Când copilul doarme și tu stai pe întuneric cu ochii în tavan, cele mai ciudate gânduri îți trec prin cap.
Te macină vina că nu ești o mamă perfectă. Că ai lăsat copilul cu o femeie străină când avea doar 11 luni. Și că din cauza asta poate că pierzi momente importante din viața lui. Și că stai cu el doar câteva ore zilnic.
Te stresezi ca l-ai lăsat la televizor mai mult de 5 minute (more…)
Unul dintre marile avantaje ale auto-diversificării este că nu trebuie să îți faci prea multe griji să nu încalci regulile “schemei de diversificare”. Nu am respectat regula de trei zile a introducerii de noi alimente, nu am avut grija alergenilor, nu am numărat câte ouă mănâncă săptămânal și nu i-am “scos” mese de lapte.
Cea mai importantă regulă pe care am încercat să o respectăm cât de mult posibil a fost fără sare și fără zahăr măcar până la un an.
Pentru că un bebeluș nu are rinichii suficient de dezvoltați pentru a procesa sarea. Cantitatea maximă de sare recomandată (more…)
De ce fac oamenii copii? De ce se chinuie cu nopți nedormite, plimbat și legănat, alăptat, cumpărat lapte praf sau scutece? Motivele sunt multe și diferite. Unele sunt ciudate sau complet fără legătură cu copilul rezultat. Iar altele sunt de-a dreptul ridicole sau, și mai rău, egoiste.
Să își facă datoria față de societate sau față de omenire. Zic că la fel de bine ar putea să planteze un copac sau o sută, să aibă grijă de un bătrân ori de copii altora, mai puțin norocoși.
Să se căsătorească sau să nu divorțeze. (more…)
Prima oară când îți vezi sau auzi copilul, prima dată când îl ții în brațe – sunt niște momente unice. Nu vei mai simți niciodată același lucru pentru copilul tău.
Pentru că pe măsură ce trece timpul, vei simți mai mult și mai mult. Ți-e mai drag pe zi ce crește.
La început or fi hormonii de vină, (more…)