Cred că ați observat toți ghilimelele, da? Să fie clar de la început, postarea nu e despre ora minunată de după naștere când îți iei pentru prima oară bebelușul în brațe.
Postarea asta este în schimb despre ora pe care orice mamă care stă acasă cu copiii o știe bine. Ora dinainte să ajungă tatăl acasă. Ora aia în care asculți fiecare sunet de pe casa scării sau fiecare scârțăit al ușii, în care minutele trec cu viteza picăturii chinezești.
Tic-tac-tic-tac
(more…)
Nu, nu veți găsi aici versurile melodiei lui Jojo (cel puțin nu toate). Doar aș vrea să vă spun că de câteva luni, jumătate din lumea noastră este roz.
Adică de ceva vreme, Ema a descoperit că roz este culoarea ei preferată. Invariabil, totul în jurul ei trebuie să fie roz. (I)logic, tot ce e roz este al ei.
(more…)
L.E. Articolul acesta mi-a scăpat la publicare, a fost scris cam acum 2 ani. Dar poate ajută pe cineva, jucăriile de aici nu țin de fashion.
După ce bebelușul ajunge cu dezvoltarea la statul în fund multe se schimbă în rutina zilnică. Se începe diversificarea (după 6 luni), mai dispare câte un somn (înspre 8 luni), devine foarte interesat de lumea înconjurătoare și crește și diversitatea activităților pe care este capabil să le întreprindă.
Și la Cosmin, și la Ema, pe la 5-6 luni a apărut cutia. Ce este cutia? E simplu – o cutie de carton sau de plastic plină cu obiecte. Maxim 5-6 obiecte diferite – o jucărie, o lingură de lemn, o batistă, o carte, o minge, o farfurie de plastic, o șosetă etc. (more…)
Săptămâna aceasta vine primăvara cărților la Iași – Librex 2019, între 15-19 mai la Palas Mall. Așa că m-am gândit să vă arăt ce cărți mai citim noi acasă cu copiii, poate vă inspiră.
O serie de cărți pe care le-am descoperit anul trecut sunt cele cu Pettson și Findus, aventurile unui bătrânel și ale motanului său. Au niște ilustrații frumoase și niște povești deosebite. Mă aștept să fie citite multă vreme de acum încolo, chiar și când o să înceapă Cosmin să citească singur.
(more…)
Multă vreme, cam când avea Cosmin 2 ani, înainte de somn îi povesteam ceva. Un fel de povești despre ceea ce urmează – când am revenit la serviciu, când am mers în concediu, când a intrat la grădiniță sau când trebuia să mergem la medic. Ajuta și la acomodarea cu locuri sau persoane noi, dar îl și liniștea la somn, pentru că era foarte atent la ce îi povesteam.
Normal că am încercat și cu Ema, într-o seară când avea chef de cântat și alergat prin pat. Și a decurs cam așa….
-A fost odată ca niciodată o fetiță…
-Tițăăăă!!!
-Pe care o chema Ema și…
-Memaaa!!!
-Șșșt, acum povestesc eu și tu faci nani. Care mergea la grădiniță…
-Nițăăăă!!!
Și uite așa a repetat fata mea toată povestea despre Mema și ziua ei la grădiniță. Rezultat final – nu a fost nici mai liniștită, nici mai somnoroasă după aia, ba chiar era să îl mai trezească și pe Cosmin. A fost prima și ultima oară când mai încerc varianta asta 😀
P.S. Îi place foarte mult cum se aude ț, în caz că nu v-ați prins din context 😀
După (sau în timp) ce se rezolvă treaba cu autorizațiile, începe partea mai distractivă și mai satisfăcătoare.
Aici fiecare iși pune imaginația și finanțele la lucru. În principiu, e nevoie de un bar, mese, scaune, lucrări de igienizare și înfrumusețare a spațiului, etc. Toate costă și toate durează (de ex. a durat șase săptămâni pentru mobilierul la comandă). Dar e frumos când vezi rezultate și când vezi că ideea prinde viață.
(more…)
