– Câți ani ai?
– Doi…doi…doi!
– Ești mare!
– Nuuuuuu….iiiii (și ne arată cu degetele cât de mic e)
22 august 2014 – parcă a fost ieri. Și totuși dacă mă uit în calendar au trecut deja doi ani.
Doi ani de Cosmin. (more…)
Copil
Diverse cu și despre lapte
Curând împlinim doi ani de alăptare. E un subiect drag sufletului meu despre care însă nu am scris prea multe. Pentru că, chiar dacă e ceva natural, este perceput ca un subiect intim și privat.
Dar poate că nu ar trebui să fie așa. La urma urmei vorbim despre mâncarea unui bebeluș, laptele matern. Ceea ce natura (Dumnezeu, o ființă superioară sau extratereștrii) ne-a pus la dispoziție de când e omul om, sau chiar dinainte dacă îl ascultăm pe Darwin.
În acești doi ani am citit și am aflat multe despre alăptare în general, (more…)
Prima dată la dentist
Dinții bebelușilor dau multe dureri de cap părinților. Dinainte să apară, strică buna dispoziție a familiei cu dureri, plânsete, febră și altele din aceeași categorie. După ce apar, trebuie să ai grijă să fie curați și curățați.
Așadar urmează cumpărat de degetare, periuțe sau pastă de dinți. Și, să nu uităm de factorul extern – medicul dentist, unde medicii britanici recomandă să ajungem cu bebe în jurul vârstei de un an sau cam la șase luni de la primul dinte.
Noi am întârziat puțin (aproape un an mai exact), (more…)
Nu credeam că o să pot
Liniștea a dispărut când am traversat strada. Până atunci erau numai zâmbete, râsete și bună dispoziție…dar cât am traversat 10 metri de stradă, s-a încărcat atmosfera.
Ce-i drept semnele au apărut treptat de mai devreme, dar am refuzat să le văd. Mai întâi că nu mai vrea să meargă cu mine, ci în direcția opusă. Apoi a vrut să stea pe scări, până l-am luat pe sus cu tot cu motocicletă. Apoi nu a mai vrut să meargă pe motocicletă deloc, ci a preferat să mănânce o bucată de pâine.
Nu credeam că o să pot căra motoreta, sticla cu apă și pâinea într-o mână. Și să-l țin pe Cosmin cu mâna cealaltă. (more…)
Conferință cu Otilia Mantelers
În peregrinările mele pe internet, am întâlnit-o (virtual) și pe Otilia Mantelers. Este mama a trei copii, psiholog, expert în terapie prin joc și instructor Hand in Hand Parenting.
Și din cauză că ideile ei mi se par faine și interesante, și pentru că e unul din puținii traineri de parenting de la noi, când s-a anunțat o conferință ținută de ea la Iași, m-am înscris cu plăcere. De fapt, ne-am înscris pe amândoi, ca să profite și Felix, nu? Așa am ajuns la Stima de sine a copilului tău, organizată în Iași de Parentis.
În mare, la conferință s-a discutat despre ce înseamnă stima de sine, (more…)
Când te simți ca Don Quijote
De cele mai multe, voința unui toddler e o moară de vânt și tu ești Don Quijote. Te lupți și te lupți să explici de ce nu e bine să spălăm chiuveta cu periuța de dinți și tot ce obții…nimic, nu obții nimic, decât eventual o răgușeală de la cât ai vorbit: cu periuța spălăm dinții, nu chiuveta, pentru că este murdară…dinții, nu chiuveta…dinții tăi, nu a lu’ mama…chiuveta e murdară…
Prietenia dintre chiuvetă și periuța de dinți e doar un exemplu. Se mai pot adăuga tentativele de a sări din pat, urcatul pe măsuța de la scaunul de masă, mușcatul sau lovitul, ieșitul în balcon în fundul gol când e frig sau plecatul din casă fără pantofi în picioare. Mai sunt și altele, nu vă faceți griji.
Deci, când te simți ca don Quijote? (more…)
Fac eu, fac eu
Am fost avertizați că o să vină perioada asta. Mama lui Felix încă își mai amintește când era el mic și vroia să facă tot, orice.
Am ajuns de câteva săptămâni aici. În locul și momentul în care începe independența copilului nostru. Și vocalizarea acestei independențe se face prin toate mijloacele de care dispune – strigat, gesticulat, împins, tras din mână.
Mai întâi se uită curios să vadă ce facem. Pun legumele în oală sau rufele în mașina de spălat; îmi iau un tricou din dulap; arunc scutecul la coș; îi deschei fermoarul sau îi pun pastă pe periuța de dinți; și altele, și altele – pe toate le observă foarte atent. Asta e prima fază. (more…)
În vizită la grădiniță
Vă povesteam despre cum am început căutările de grădiniță pentru Cosmin. Și sunt câteva lucruri pe care le-am aflat repede, după doar câteva telefoane.
- Înscrierile la grădi se fac fix în perioada asta, iunie-iulie, pentru anul școlar următor.
- Sunt grădinițe unde listele s-au făcut din martie, deci acum se semnează doar contractele, și noi nu aveam nici o șansă.
- Majoritatea grădinițelor nu acceptă copii în timpul anului, deci nu era cum ne gândeam noi – de mâine îl ducem la creșă unde vrem.
- La grădi te duci cu programare, nu când ai tu timp sau chef.