Ora “magică”

Cred că ați observat toți ghilimelele, da? Să fie clar de la început, postarea nu e despre ora minunată de după naștere când îți iei pentru prima oară bebelușul în brațe.

Postarea asta este în schimb despre ora pe care orice mamă care stă acasă cu copiii o știe bine. Ora dinainte să ajungă tatăl acasă. Ora aia în care asculți fiecare sunet de pe casa scării sau fiecare scârțăit al ușii, în care minutele trec cu viteza picăturii chinezești.

Tic-tac-tic-tac

E momentul ăla din zi în care copiii sunt proaspeți și energetici, că doar tocmai s-au trezit din somnul de prânz. Tu pe de altă parte, ești la capătul puterilor, nu mai ai chef nici de joacă, nici de glasuri zglobii de copii. Ai vrea să te ascunzi într-un colț, în liniște, sau să pleci undeva să fii înconjurată de adulți.

Tic-tac-tic-tac

Teoretic e ușor – pui telefonul deoparte, te joci cu copiii, nu te mai uiți la ceas, ignori mesajele cu “e posibil să întârzii 10 minute”. Practic, stai cu urechea ciulită, încerci să nu întrebi la 5 minute “ai plecat?“, îți mai cauți de treabă prin bucătărie…

Și, când în sfârșit vine acasă, îi pui copiii în brațe, și ieși să duci gunoiul/să iei pâine/să vezi dacă mai e mașina în parcare. Poate arunci așa, din mers, un ține-i că nu mai pot. Și te oprești la magazinul de la colț să mănânci o înghețată. Că, na, probabil și a doua zi va fi la fel.

— The End —

P.S. Ceva fun 😀

Dacă aveţi ceva de comentat