Când eram mică, ieșeam în grădină la cules de păstăi proaspete împreună cu bunica mea. Păstăile erau mari, galbene și late, și culegeam o găleată aproape plină care să sature pe toată lumea. (Dar v-am mai povestit despre asta și anul trecut, când salivam după păstăile cu usturoi și mămăligă din copilărie.)
Între timp am mai crescut (puțin), mamaia nu mai este, iar rețetarul meu e puțin mai diversificat. Acum grădina bunicii are alte bunici, alți nepoți, și (se pare) altfel de păstăi. Verzi, subțiri și elegante (cum zice mama-soacră) dar cam tot așa de bune când le culegi direct de la sursă.
După un scurt inventar al sertarului cu bunătăți mi-am dat seama că nu am gătit niciodată mei pentru noi. (more…)