Nu vă lăsați păcăliți, vara încă nu s-a terminat. Săptămâna viitoare se pare că se întoarce caniculă și trebuie să ne gândim cum să facem să îl ținem sub control.
Cum în piață e plin sezon de roșii bune și coapte, o supă de roșii pică la țanc. Pentru că e cald și foarte cald, ce-ar fi să testăm ceva rece și să gătim fără să deschidem aragazul (doar frigiderul)? (more…)
Clătite, pancakes, crepe – un amestec de aluat, umplut sau nu cu ceva. Dulce sau sărate, pot fi servite ca desert, ca fel principal, la mic dejun sau cină.
Diferența dintre clătitele românești și pancakes-urile americane este că ale noastre sunt subțiri și umplute cu dulceață (în rețeta clasică), iar ale lor sunt pufoase și crescute și stropite cu siropuri sau sosuri.
De când am descoperit cât de ușor se fac pancakes-urile le invit destul de des pe la noi la masă, mai ales la un mic-dejun de week-end. Ultimele dăți am încercat și altceva în afară de clătite dulci și am experimentat cu diverse ingrediente.
Așa au apărut clătitele cu moț (more…)
Că tot e vară și foarte cald, trebuie să fugim de stat în bucătărie. Și să mâncăm multe, multe legume. Acum, cât sunt proaspete.
Ar fi de preferat salatele, dar nu toată lumea se satură cu o roșie și un castravete. Deci, mai trebuie și ceva pe lângă.
Azi vă propun o rețetă fără carne, proaspătă și lejeră. (more…)
Până acum am cumpărat/gătit urzici de maxim trei ori. De fiecare dată le-am luat din piață și am fost plăcut surprinsă să văd că nu pișcă și că sunt ușor de gătit. Rezultatul nu a fost chiar mulțumitor, dar asta e altă poveste.
Cum sâmbătă dimineață, vremea mi-a cauzat o mare lene, n-am mai ajuns în piață, dar tot am cumpărat o sacoșă de urzici din Carrefour. Pe care a trebuit să le curăț eu. A fost groaznic, fix cum îmi aminteam de mică – urzicăcioase și antipatice, am ajuns să le curăț folosind mănuși (de iarnă, pentru că nu aveam de unică folosință). (more…)
Faptul că am lucrat atâția ani într-o firmă italiană și că am fost de nenumărate ori prin Italia și-a pus amprenta și asupra obiceiurilor alimentare. Acolo am învățat și m-am obișnuit să beau apă când mi-e sete (chiar dacă e în timpul mesei), să beau o cafea după masă pentru că ajută la digestie (nu doar te ține treaz), să mănânc friptură în sânge și să beau un vin roșu bun la masă și un limoncello la final.
La noi la Italia m-am obișnuit cu paste. Gătite în nenumărate moduri, cu multe tipuri de sosuri, în n-șpe forme, la prânz sau la cină. Am fost chiar la un restaurant unde erau peste 200 de feluri de paste. De fapt același fel de paste, dar în jur de 230 de sosuri.
Așa că și acasă gătesc paste destul de des. Mie îmi plac mai mult cu sos de roșii, lui Felix mai mult cu sos de smântână, iar Cosmin mănâncă aproape de oricare – paste să fie. (more…)
Săptămâna asta vă propun un fel de mâncare fără carne, relativ ușor de pregătit și potrivit atât ca fel principal, cât și ca garnitură.
Am încercat ceva cu cartofi, dar care să nu fie nici piure, nici cartofi prăjiți. Și să nu fie nevoie de multă muncă și supraveghere, să mai avem timp și de altele prin casă.
Iată ce a ieșit. (more…)