Ziua 1
Background: I-am cumpărat două perechi de mănusi noi, unele cu cifre pe degete și celelalte cu dinozauri.
– Unde sunt mănușile mele noi? Le vreau ACUM!
– Vezi în cutie
– Așa, vreau asta cu 6 și asta cu dinozauri. Una de un fel și una de un fel.
– SUPER! (eye-roll)
***
Ziua 2
Background: Eram deja în criză de timp, și eram aproape gata de ieșit din casă, Cuvânt cheie – aproape.
– Mama, câte mănuși ai cumpărat?
– Patru, două perechi de mănuși. Dar nu ai nevoie acum de ele, că e destul de cald afară.
– Vreau! Alea cu cifre, mie îmi plac mănușile gri.
Începe să și le pună, nu reușește foarte bine, trage de ele, le scoate, le pune iar…Și iar, și iar…
– NU stau bine, de ce nu stau bine? Uite cum stau!!!
– Ai nevoie de ajutor? Lasă-mă pe mine.
Îi asez cu greu mănușile, cu Ema în brațe, cu el care lasă mâinile moi fix când să i le pun. Mă ridic să îmi iau geaca pe mine și când mă întorc il văd că iși dăduse mănușile jos.
– EU le pun! Nu poooot!!!
– Vino, stai într-un loc și le așez eu. Și nu le mai da jos, că le lăsăm acasă. Deja e târziu, de când îți tot pun mănuși ajungeam la grădiniță!
– Fără mănuși?!
Am ales să ignor această replică și am plecat de acasă. Primul lucru pe care l-a făcut dupa ce s-a așezat în scaunul de mașină? Da, exact, și-a dat mănușile jos (în mașină e cald, mama). Primul lucru pe care l-a cerut când am ajuns în parcarea grădiniței – unde sunt mănușile?
***
Ziua 2 bis
Background: Vinerea luăm acasă toate hainele din dulapul de la grădiniță.
– Nu, mama, mănușile le lăsăm aici. O să am nevoie de ele luni. Acasă le am pe alea cu dinouzauri.
Ok, nimic de comentat, mănușile gri cu cifre rămân în dulap.
***
Ziua 3
– Cosmin nu are mănuși? mă întreabă Felix luni dimineață.
Gata cu mănușile, că nu mai pot, mă gândesc eu. Între timp Cosmin se apucă de scotocit prin cutie și dă de niște mănuși gri, mai vechi.
– Cine a adus mănușile gri acasă? Unde au dispărut cifrele de pe ele? CIne a luat cifrele?
Înțelege repede că sunt altele și pleacă înainte să iși mai aducă aminte de mănușile cu dinouzari.
