Câte mănuși am?

Ziua 1

Background: I-am cumpărat două perechi de mănusi noi, unele cu cifre pe degete și celelalte cu dinozauri.

– Unde sunt mănușile mele noi? Le vreau ACUM!

– Vezi în cutie

– Așa, vreau asta cu 6 și asta cu dinozauri. Una de un fel și una de un fel. 

– SUPER! (eye-roll)

***

Ziua 2

Background: Eram deja în criză de timp, și eram aproape gata de ieșit din casă, Cuvânt cheie – aproape.

– Mama, câte mănuși ai cumpărat?

– Patru, două perechi de mănuși. Dar nu ai nevoie acum de ele, că e destul de cald afară. 

– Vreau! Alea cu cifre, mie îmi plac mănușile gri. 

Începe să și le pună, nu reușește foarte bine, trage de ele, le scoate, le pune iar…Și iar, și iar…

– NU stau bine, de ce nu stau bine? Uite cum stau!!!

– Ai nevoie de ajutor? Lasă-mă pe mine.

Îi asez cu greu mănușile, cu Ema în brațe, cu el care lasă mâinile moi fix când să i le pun. Mă ridic să îmi iau geaca pe mine și când mă întorc il văd că iși dăduse mănușile jos.

– EU le pun! Nu poooot!!! 

– Vino, stai într-un loc și le așez eu. Și nu le mai da jos, că le lăsăm acasă. Deja e târziu, de când îți tot pun mănuși ajungeam la grădiniță! 

– Fără mănuși?! 

Am ales să ignor această replică și am plecat de acasă. Primul lucru pe care l-a făcut dupa ce s-a așezat în scaunul de mașină? Da, exact, și-a dat mănușile jos (în mașină e cald, mama). Primul lucru pe care l-a cerut când am ajuns în parcarea grădiniței – unde sunt mănușile? 

***

Ziua 2 bis

Background: Vinerea luăm acasă toate hainele din dulapul de la grădiniță.

Nu, mama, mănușile le lăsăm aici. O să am nevoie de ele luni. Acasă le am pe alea cu dinouzauri. 

Ok, nimic de comentat, mănușile gri cu cifre rămân în dulap.

***

Ziua 3

Cosmin nu are mănuși? mă întreabă Felix luni dimineață.

Gata cu mănușile, că nu mai pot, mă gândesc eu. Între timp Cosmin se apucă de scotocit prin cutie și dă de niște mănuși gri, mai vechi.

– Cine a adus mănușile gri acasă? Unde au dispărut cifrele de pe ele? CIne a luat cifrele? 

Înțelege repede că sunt altele și pleacă înainte să iși mai aducă aminte de mănușile cu dinouzari.

Read More

De ce nu funcționează pedepsele

Mult mai greu decât să eviți recompensele și laudele în relația cu un copil, este să impui reguli și limite fără pedepse. Cum nu recompensăm comportamentul bun, nu ar trebui nici să pedepsim comportamentul “rău”.

Pentru că discuția este complexă și destul de lungă, articolul de față este doar despre de ce nu sunt bune pedepsele. Sper să mai scriu o postare și despre cum pot fi înlocuite pedepsele pentru a impune totuși niște limite celui mic. Ideea nu este să îi facem mereu pe plac, ci să îl educăm fără pedepse sau recompense.

Bătaia

NU este ruptă din rai, chiar deloc. (more…)

Read More

Ce am învățat în ultimii doi ani

Să nu ne facem planuri la oră fixă. Oricând se pot schimba, oricând poți întârzia. Ideal ar fi să faci programare la medic la ora 16 și la ora 13 să te apuci de îmbrăcat copilul. Poate (POATE) ajungeți chiar la timp 😀

***

Să nu îți faci speranțe prea mari despre ce o să faci în week-end. Cel mai bine este să ții lista cu lucruri de făcut cât mai scurtă. Așa nu o să fii prea dezamăgit când o să se facă duminică seara și o să îți dai seama că nu ai ajuns și la magazin, și la restaurant, n-ai făcut nici mâncare și nici curat..și că o să mai treacă cel puțin o săptămână fără perdele la geamuri.

***

Că totul e în permanentă schimbare. Nu apuci să te obișnuiești bine cu ideea că adoarme la ora 9, (more…)

Read More

Ziua când Cosmin și-a dat drumul la vorbă

Ne întorceam de la grădiniță într-o seara și tocmai ne apropiam de la brutăria de la colțul străzii. M-am gândit că avem pâine acasă și nu dădeam nici un semn să mă opresc. Când, deodată, Cosmin strigă din spate:

– Mamaaa, pâineee!

Am pus frână, am tras pe stânga că acolo era loc și m-am întors la el:

– Ce-ai spus, pui?

– Pâine, pâineee!!!

Și atunci a fost ziua în care Cosmin a început să vorbească. (more…)

Read More

Teeeeei

– Cosmin, hai să te îmbraci pentru grădiniță!

– Nu, nu! Tataaa!

– Bine, vine tata să te îmbrace.

Mă spăl repede pe dinți și aud cu plăcere cum Felix chiar reușește să îl schimbe din pijamale în haine de ieșit din casă. Și chiar fără proteste. Surprinzător de ușor.

– Hai să ne încălțăm. Încercăm papuceii ăștia noi? Uite ce frumoși sunt!

– Nuuu, apiii maaaa-maaa (sunt pentru copii mari). (more…)

Read More

Cosmin obosit

Despre tantrumuri

Ce este un tantrum?

Conform dicționarului, este un acces necontrolat de furie și frustrare, care se întâlnește mai ales la copii mici, în general între 1 și 3 ani. Mai pe românește, datul cu fundul (sau cu capul) de pământ din senin, lovitul celor din jur, țipatul și plânsul fără motiv. Toată lumea a văzut cel puțin un copil trecând prin asta, niște părinți stânjeniți care încearcă să-l potolească, s-au minunat și au dat din cap atotștiutori – ce ți-e și cu copii din ziua de azi…

Să studiem puțin definiția. În primul rând e vorba de un acces necontrolat. Copilul nu vrea să ne facă de râs, nu vrea să ne enerveze, nu are o plăcere în a se da cu capul de parchet. Pur și simplu nu se poate controla. (more…)

Read More

Început de grădiniță

Când m-am gândit prima oară la articolul de față, vroiam să spun că săptămâna UNU de grădiniță a fost un succes.

Pentru că, oarecum, așa a fost. Cosmin a fost foarte încântat de grădi, îi plac copii, nu a plâns aproape deloc când l-am lăsat dimineața. Deci, de bine, nu?

Între timp am stat acasă cu o otită, dobândită (sau nu, că nu m-am lămurit încă de la ce se face otita) după prima săptămână de grădiniță. Și m-am mai gândit și mi-am dat seama că nu a fost totul chiar roz.

Părțile bune

Cosmin parcă a crescut după doar o săptămână. Clar vrea să fie mai independent, vrea să își pună singur mâncarea în farfurie, să se îmbrace și să se dezbrace singur, să se spele singur pe mâini. Și multe altele care nu îmi vin acum în minte dar care ne chinuie zilnic. (more…)

Read More

Mesaj pentru un necunoscut

Dragă omule de pe stradă,

Nu ne cunoaștem, nu suntem prieteni, nici măcar nu am vorbit până acum vreodată. De fapt, singurul contact pe care l-am avut a fost cel mult vizual. Treceam unii pe lângă alții, văzându-ne de plimbarea și de viața noastră.

Până când ai simțit nevoia să acționezi. Nu doar să te uiți cu milă și dezaprobare la mine (more…)

Read More

Poveste cu o ridiche

– A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti o babă și-un moșneag, încep eu povestea. Și aveau o căsuță, o curte..

– Maaa, continuă el arătând un cerc mare cu mâna.

– Maaareee…și o grădină…

– Maaaaaa, face el un cerc și mai mare.

– Și mai mare. Și, într-o zi, moșul s-a dus să culeagă niște ridichi din grădină și a găsit o ridiche… (more…)

Read More