Cosmin la masa

Gustărici pentru cei mici

Cu toate că fugim de zahăr cât ne țin picioarele când pregătim mâncare acasă (pentru noi și Cosmin), asta nu înseamnă că nu pregătesc gustări dulci și pentru el. Brioșe, biscuiți, plăcinte, sărățele – are ocazia să le guste fie la micul dejun, fie ca gustare între mese.

Pe cât posibil, încerc să nu îl obișnuiesc cu ideea de desert după masă. Dar, dacă atunci scot tava din cuptor, nu am scăpare până nu își ia el partea 🙂

Toate rețetele au un timp de preparare scurt, nu sunt complicate și rezultatul poate fi consumat și a doua zi. Ceea ce le face perfecte pentru copii mici sau pentru lipsă de timp.

Batoane de cereale cu semințe

Pentru că în concediu am avut o cutie de batoane (more…)

Read More

Risotto de quinoa cu pui și arahide

Quinoa este o pseudo-cereală originară din America de Sud, foarte bogată în proteine și amino-acizi, vitamine B, fibre și minerale. Nu conține gluten și poate fi consumată atât gătită, cât și crudă, după 2-3 ore de înmuiere în apă.

Sincer până acum un an nu auzisem de quinoa. Nu știam cu ce se mănâncă, ce gust are sau cum se prepară. Dar curiozitatea ne învață multe. E un ingredient ușor de folosit și de gătit, am făcut și felul doi dar și brioșe dulci. Încă nu am testat și varianta raw în salate, dar o sa vă povestesc cu prima ocazie cum e. Nu mai zic că lui Cosmin îi place foarte mult, ceea ce o pune în top când vine vorba de idei pentru bucătărit. (more…)

Read More

Wrap cu ton si avocado

Wrap cu avocado și ton

De data asta nu e vorba de babywearing, ci de o rețetă. Seara, după servici, foamea e mare și timpul e scurt, așa că încerc mereu să gătesc chestii rapide. Să nu dureze mai mult de jumătate de oră din frigider până în farfurie. Nu se întâmplă mereu să respect planul ăsta, dar am găsit o rețetă de rezervă pentru când lipsește și cheful de gătit, nu doar timpul.

Acum câteva luni am descoperit foile de tortilla din supermarket. Și am început să le umplu cu diverse chestii, (more…)

Read More

mancare de urzici

Mâncărică de urzici cu smântână

Până acum am cumpărat/gătit urzici de maxim trei ori. De fiecare dată le-am luat din piață și am fost plăcut surprinsă să văd că nu pișcă și că sunt ușor de gătit. Rezultatul nu a fost chiar mulțumitor, dar asta e altă poveste.

Cum sâmbătă dimineață, vremea mi-a cauzat o mare lene, n-am mai ajuns în piață, dar tot am cumpărat o sacoșă de urzici din Carrefour. Pe care a trebuit să le curăț eu. A fost groaznic, fix cum îmi aminteam de mică – urzicăcioase și antipatice, am ajuns să le curăț folosind mănuși (de iarnă, pentru că nu aveam de unică folosință). (more…)

Read More

Salată de icre

Una dintre mâncărurile mele preferate, salata de icre este (relativ) ușor de făcut. Ce-i drept e și mai ușor de cumpărat, dar o cutiuță de plastic care a trecut pe lângă icre în drum spre containerele cu conservanți, coloranți și alți monoglutamați, nu se poate ridica la nivelul unei salate făcute acasă.

Statistic vorbind,  mai mult cumpăr decât pregătesc, că rar mai găsesc icre nepreparate și fără conservanți. Pentru că și icrele crude din supermarket conțin aceiași conservanți ca și cele preparate, nu mi se pare că mai merită efortul. Dar dacă prind uneori niște icre proaspete adevărate, rezultatul face toți banii.

Poftă bună!

P.S. Dacă se întâmplă să se taie salata, fie pentru că ați încurcat direcția de bătut, fie pentru că ați “înecat-o” în ulei, de cele mai multe ori se poate rezolva. Eu o leg la loc cu lămâie și un pic de apă (indicat minerală, dar merge și plată). Un pic de zeamă de lămâie și puțina apă, și frecat puternic. Ar trebui să se lege la loc. Dar, cu rețeta de mai sus, am reușit să tai salata de icre de maxim 3 ori în 15-16 ani de când am învățat să fac.

Read More

Paste cu ciuperci și mozzarella

Faptul că am lucrat atâția ani într-o firmă italiană și că am fost de nenumărate ori prin Italia și-a pus amprenta și asupra obiceiurilor alimentare. Acolo am învățat și m-am obișnuit să beau apă când mi-e sete (chiar dacă e în timpul mesei), să beau o cafea după masă pentru că ajută la digestie (nu doar te ține treaz), să mănânc friptură în sânge și să beau un vin roșu bun la masă și un limoncello la final.

La noi la Italia m-am obișnuit cu paste. Gătite în nenumărate moduri, cu multe tipuri de sosuri, în n-șpe forme, la prânz sau la cină. Am fost chiar la un restaurant unde erau peste 200 de feluri de paste. De fapt același fel de paste, dar în jur de 230 de sosuri.

Așa că și acasă gătesc paste destul de des. Mie îmi plac mai mult cu sos de roșii, lui Felix mai mult cu sos de smântână, iar Cosmin mănâncă aproape de oricare – paste să fie. (more…)

Read More

tocana de naut

Tocăniță de năut

Năutul este un fel de fasole, cu formă de alună de pădure, pe care toată lumea o știe din rețeta de hummus. Dar năutul este mai versatil decât atât şi acceptă mai multe forme în bucătărie – falafel (adică chifteluțe), supă cremă, salate și, normal, tocăniţă. Avantajul este că dacă folosești năut la conservă, totul durează destul de putin și mănânci repede.

Noi am mâncat tocana de mai jos cu cuşcuş, gătit după instrucțiunile de pe ambalaj. (more…)

Read More