Cei trei mușchetari

Când eram în clasa a patra, am strâns bani într-o vacanță să îmi cumpăr cartea cu aventurile lui Black Beauty. Costa 700 de lei, erau o grămadă de bani, și pentru vremea aia și pentru câți ani aveam eu. După ce am reușit să-i strâng și m-am dus la librărie am avut marea surpriză să nu mai găsesc cartea.

Și cum m-am trezit cu 700 de lei și fără carte, am cumpărat Cei trei mușchetari, de Alexandre Dumas (tatăl). Era o carte în trei volume, părea să aibă potențial (adică să dureze mult), și auzisem oarecum prin casă despre mușchetari. Mama a fost de acord cu investiția, apreciind-o mai mult decât pe Black Beauty, iar bunica mea a fost foarte încântată. Era mare fan Dumas, Zevaco și a tuturor romanelor de capă și spadă.

De atunci am citit cartea de cel puțin zece ori, dintre care o dată cu voce tare pentru bunica mea, (more…)

Read More

Cosmin in parc

Pic, pic

Pui, hai să schimbăm pampers-ul. Dăm pantalonii jos…da, și șosetele…acum și body-ul, să luam direct pijamalele, ce zici?

Începe să tragă în disperare de scutec.

A..aaa..a

Da, dăm și scutecul jos și punem unul curat.

Îi desfac scutecul și în secunda doi o ia la fugă râzând prin casă. Mă uit la Felix și ridic din umeri. (more…)

Read More

Salată de icre

Una dintre mâncărurile mele preferate, salata de icre este (relativ) ușor de făcut. Ce-i drept e și mai ușor de cumpărat, dar o cutiuță de plastic care a trecut pe lângă icre în drum spre containerele cu conservanți, coloranți și alți monoglutamați, nu se poate ridica la nivelul unei salate făcute acasă.

Statistic vorbind,  mai mult cumpăr decât pregătesc, că rar mai găsesc icre nepreparate și fără conservanți. Pentru că și icrele crude din supermarket conțin aceiași conservanți ca și cele preparate, nu mi se pare că mai merită efortul. Dar dacă prind uneori niște icre proaspete adevărate, rezultatul face toți banii.

Poftă bună!

P.S. Dacă se întâmplă să se taie salata, fie pentru că ați încurcat direcția de bătut, fie pentru că ați “înecat-o” în ulei, de cele mai multe ori se poate rezolva. Eu o leg la loc cu lămâie și un pic de apă (indicat minerală, dar merge și plată). Un pic de zeamă de lămâie și puțina apă, și frecat puternic. Ar trebui să se lege la loc. Dar, cu rețeta de mai sus, am reușit să tai salata de icre de maxim 3 ori în 15-16 ani de când am învățat să fac.

Read More

Cosmin-in-Verona

Babywearing everyday

Am mai scris o dată un articol despre babywearing, în care vă povesteam cât de frumos este să te poți plimba nestingherit pe oriunde, indiferent de scări, gropi, lipsă de trotuare. Să ieși cu bebe afară indiferent de vreme, fie că sunt -10 grade, fie că plouă sau ninge. Să îl simți mereu lângă tine, să îți audă inima și să îl ții strâns când e tot moale și greu de somn.

Pentru că babywearing-ul e la modă, dar e și foarte sănătos pentru copil și de mare ajutor pentru părinți, mă gândeam să va fac o listă a sistemelor de purtare sănătoase.

Wrap-ul elastic

Este indicat de la naștere până pe la 7-8 kg ale bebelușului. (more…)

Read More

Dragobete

Filme de dragoste

Suntem la răscruce, între Sf. Valentin și Dragobete. Și lumea e împărțită în tabere.

Eu țin doar Sf. Valentin

Eu doar Dragobete

Eu n-am nevoie de o sărbătoare specială, sărbătoresc dragostea în fiecare săptămână (serios, de ce nu atunci în fiecare zi? De ce te oprești la o dată pe săptămână?!)

Eu nu cred în sărbători importate/tradiționale/siropoase/…(sau puneți aici epitetul vostru preferat).

Totuși, oricât am da din colț în colț, nu putem fugi de dragoste. (more…)

Read More

Viața la mall

Oamenii ăștia nu au servici? Nu au treabă, cursuri, un loc de muncă?

E 12 jumate, joi și mallul e plin de oameni. E drept, multi sunt copii care au terminat probabil orele dar și mulți-mulți oameni mari. Care se plimbă și orbecăie dezorientați pe holuri. Că prin magazine nu-s așa mulți.

Office_plague

Și așa e zilnic, azi nu e nimic special. Nu e nici Sf. Paraschiva, nici nu vine Crăciunul în două zile. Nu e nici măcar 1 decembrie. E doar joi. (more…)

Read More

Paste cu ciuperci și mozzarella

Faptul că am lucrat atâția ani într-o firmă italiană și că am fost de nenumărate ori prin Italia și-a pus amprenta și asupra obiceiurilor alimentare. Acolo am învățat și m-am obișnuit să beau apă când mi-e sete (chiar dacă e în timpul mesei), să beau o cafea după masă pentru că ajută la digestie (nu doar te ține treaz), să mănânc friptură în sânge și să beau un vin roșu bun la masă și un limoncello la final.

La noi la Italia m-am obișnuit cu paste. Gătite în nenumărate moduri, cu multe tipuri de sosuri, în n-șpe forme, la prânz sau la cină. Am fost chiar la un restaurant unde erau peste 200 de feluri de paste. De fapt același fel de paste, dar în jur de 230 de sosuri.

Așa că și acasă gătesc paste destul de des. Mie îmi plac mai mult cu sos de roșii, lui Felix mai mult cu sos de smântână, iar Cosmin mănâncă aproape de oricare – paste să fie. (more…)

Read More