De ce protecțiile pentru sertare au fost inutile

Din momentul în care Cosmin a devenit mobil și a început să descopere casa, am început să ne facem griji că s-ar putea lovi sau că ar strica lucruri prin casă.

Am urcat tot ce era la îndemâna și înălțimea lui mai sus. L-am pus la joacă pe jos, direct pe covor, ca să nu cadă din pat. Și am cumpărat covoraș de spumă să acoperim și parchetul.

Am încercat să-l punem în pătuțul lui când ieșeam din cameră, dar cum îi displăcea foarte tare să fie constrâns am renunțat. Și stăteam cu ușile deschise ca să îl aud cum se joacă, dacă eram în bucătărie.

This slideshow requires JavaScript.

Și, normal, am cumpărat protecții pentru sertare, să nu umble copilul și să își prindă degetele. Și doar i-am stârnit curiozitatea și mai mult. Ce-or ascunde oamenii ăștia acolo de nu mă lasă să umblu? Nici protecțiile nu erau cine șie ce, nici el nu s-a dat bătut, și curând au început să sară cu totul.

Țin minte și acum că am intrat o dată în sufragerie, Felix era pe canapea, iar Cosmin stătea în picioare și se juca de-a închide și deschide un sertar, de care încercasem să îl ținem departe de vreo săptămână. Și răspunsul lui Felix a fost: nu îl puteam opri și uite acum ce fericit e. Și cam așa era, toată lumea era mult mai liniștită.

Cum am mai plecat și în concediu prin diverse camere de hotel, pline cu sertare și fără opritoare…curând am renunțat să ne mai luptăm cu morile de vânt și l-am lăsat să se joace în voie. Într-un an de zile cred că și-a prins degetele de 3-4 ori, în rest e foarte atent și se descurcă de minune la sertare.

This slideshow requires JavaScript.

Știe ce fac întrerupătoarele, ce fel funcționează mașinile de spălat sau telecomanda. L-am lăsat să le descopere și să se joace cu toate. La urma urmei, în cel mai rău caz, pornea mașina și mergea goală sau spăla vasele din nou. După luni de zile de joacă, acum le bagă în seamă doar când îl chem să le pornească. Sau când mergem în vizită la oameni care au mașini de spălat care cântă când le apeși butoanele 😀

Petrecem mult timp împreună în bucătărie și a învățat că la aragaz umblă doar mama pentru că frige, cuțitele sunt tot pentru mama, iar cuptorul e fierbinte. Când deschide sertarul cu tacâmuri, scoate toate cuțitele și mi le dă mie să le pun deoparte, iar când vreau să pun legumele în supă mi le dă una câte una să le adaug eu în oală. Nici nu vă imaginați cât durează gătitul împreună. Sau ce se întâmplă dacă iau eu un morcov din farfurie în loc să mi-l dea el…

This slideshow requires JavaScript.

Concluzia ar fi, că uneori protecțiile pentru copii (sau împotriva lor) nu ajută pe nimeni. Și că lipsa lor nu dăunează grav sănătății. Explorarea și lăsatul în voie (supravegheat de la distanță), în schimb, ajută copilul să își dezvolte simțul independenței și al observației prin metode de tip încearcă și vezi ce se întâmplă, chiar dacă uneori se lasă cu câte o vânătaie și doare

Și, surprinzător, au fost mai puține incidente decât ne-am fi așteptat.

Dacă aveţi ceva de comentat