Cosmin

Ne-am auto-diversificat

A trecut mai bine de un an de când Cosmin a început să guste din mâncarea solidă. După cum vă spuneam aici, noi am ales auto-diversificarea. Adică am lăsat copilul să decidă cât, ce și cum mănâncă. Fără piureuri, fără desene, fără avioane – o masă se desfășoară cât de normal posibil, eu gătesc la fel și pentru noi și pentru el, el apreciază (sau nu) eforturile mele culinare.

Teoria v-am mai povestit-o, acum să vă zic cum a decurs de fapt auto-diversificarea asta.

În primul rând nu l-am obligat sau păcălit niciodată să mănânce. Nu a vrut ceva anume, sau nu îi era foame când îi ofeream eu, sau vroia să se joace în loc să mănânce, nici o problemă, l-am lăsat în pace. Nu m-am rugat de el să termine din farfurie și nici nu i-am povestit cât de bună e brânza (de exemplu) pentru el.

În al doilea rând, i-am oferit mereu din mâncarea noastră. Am scos și noi de tot prăjelile, desertul de după masă, care se mănâncă acum pe ascuns, în afara razei lui vizuale, sare nu mai pun de mult în mâncare, și, din păcate, anul ăsta nu prea am mâncat murături 🙁 Chiar și când ieșim în oraș sau mergem în concediu, mănâncă din ceea ce comandăm noi. E mult mai comod pentru toată lumea și el e obișnuit de mic să meargă la restaurante. Acum chiar își alege ce ar vrea să mănânce, când suntem la câte o autoservire.

Au fost și greve de mâncare solidă când au ieșit dinții sau când am mai fost plecați de acasă mai multe zile. Când nu e în elementul lui, e preocupat să descopere ce e în jur, mai degrabă decât să mănânce. Dar, vorba bătrânească, nu există copil să moară de foame, și de obicei îi revine pofta și ar mânca orice.

Am trecut și prin nervi, când stăteam și făceam tot felul de brioșe sau biscuiți, sau ceva care în topul preferințelor în urmă cu o săptămână, iar el arunca totul pe jos și mânca o bucată de pâine goală. Dar, învăț să trec peste asta. La urma urmei, toți suntem oameni și avem zile și zile.

Ceea ce am înțeles este că multe obiceiuri alimentare pe care le avem noi, adulții, datează din perioada copilăriei. Mâncatul a tot ce ai primit în farfurie, cu toate că ești sătul, sau evitatul anumitor alimente, doar pentru că ai fost bătut la cap cu ele când erai mic, sunt doar câteva exemple. Și atunci, încercăm să ne educăm o dată cu Cosmin – el despre cum să mănânce și noi despre cum să-l alimentăm, și să dobândim toți obiceiuri care să ne țină o viață.

Dacă aveţi ceva de comentat