Am devenit fan al filmelor cu Batman după ce am văzut The Dark Knight. Christian Bale și Christopher Nolan au transformat pentru mine seria Batman într-un must see. Așa că mi s-a părut oarecum normal să merg la cinema să văd ultima minune – Batman vs Superman.
Și, Doamne, ce rău mi-a părut că am dat banii.
Acțiunea e destul de încâlcită într-un mod inutil. Lex Luthor e un hipster neînțeles care încearcă din toate puterile să întoarcă lumea împotriva lui Superman. Motivele sunt cam încețoșate și se schimbă de la scenă la scenă. Pentru scopurile lui întunecate se folosește de Senatul american, de presă și de Batman.
Ce e interesant și la Superman, și la Batman este că amândoi sunt formați mai mult din mușchi și emoții, și le cam lipsește partea rațională. Adică sunt duși de nas cu ușurință de Lex cel rău și ajung să se bată ca chiorii.
Lois Lane pare să fie cel mai mare dușman al lui Superman, pentru că îl bagă constant în belele. Se duce după ea într-o tabără teroristă din Africa, o salvează de la căderi în gol și lasă baltă lupta cu monstrul lui Luthor, pentru că Lois aproape se îneacă. Chiar dacă nu ar mai exista eroii negativi, Superman ar muri până la urmă din cauza ei. Nu mai zic că aruncă arma ce ar putea ucide toți kriptonienii în apă. Pentru că acolo se ascunde cel mai bine o armă.
Partea feminină (sau feministă) a poveștii este salvată de Wonder Woman, o super-eroină care luptă cot la cot cu Batman și Superman împotriva monstruozității create de Luthor. Și se bate chiar bine, filmul devenind un pic mai interesant o dată cu apariția ei. Cu toate că, în rest, legătura ei cu povestea este…nu prea este, de fapt.
Filmul e lung și începe greu tare. Se vrea filosofic, dar dialogurile cad în clișeu. Asta nu înseamnă că vorbesc mult. Chiar dimpotrivă, noroc de Lex Luthor căruia nu-i mai tace gura. Ca orice personaj negativ, are o logoree verbală pe care i-ar invidia-o orice agent de vânzări. Batman și Superman doar se uită cu înțeles/ură unul la altul când se întâlnesc, mai ceva ca personajele din telenovele.
Iar pe Ben Affleck pur și simplu nu-l ajută fața să fie un erou chinuit de dialoguri interioare profunde. Și visează, frate, continuu…poate dacă ar fi mai atent și nu ar mai visa atât, ar fi mai atent la ce se întâmplă în jurul lui.
Deci, per total, Batman vs Superman nu e atât de prost încât să nu-l recomand, dar nici bun nu e. Cam de-un 5-6.
Surse imagini