Pentru că părea să vină plouă, în a doua zi de vacanță am mers undeva aproape de hotel, adică la Vatican. Netul ne-a speriat cu predicții de cozi interminabile, dar tot el ne-a salvat cu opțiunea de bilete online. Deci, 5 clici și 40 de euro mai târziu, am primit pe mail rezervarea biletelor pentru muzeele Vaticanului.
Am ajuns, am trecut de porțile de securitate, de 7 cozi complet dezorganizate și zeci de oameni care urlau unii la alții, și am recuperat biletele de la ghișeul (gol) pentru rezervări online. Foarte, foarte frumos. Roma +1.
Muzeele de la Vatican
sunt multe, variate, întortocheate, pline de exponate și foarte, foarte aglomerate. Am văzut sarcofage și mumii, picturi, documente vechi, oale și ulcele, statui, tapiserii, mobilă veche, monede și timbre. Am văzut oameni cu copii (mai mulți decât ne-am fi așteptat), oameni în scaune cu rotile, elevi la ora de istoria artei, japonezi, ruși, americani și cam toate felurile de europeni. De toate pentru toți.
După două ore de muzee, urcat și coborât scări și cu o stare generală de oboseală și nervozitate (în special Cosmin, dar nu numai), am început să ne apropiem de Capela Sixtină. Am trecut prin Sala Hărților, Galeria Candelabrelor și prin apartamentele Borgia (unde eu, mare fan al poveștilor despre familia Borgia, vroiam neapărat să ajung), mereu cu ochii pe indicatorul cu Capela Sixtină. Și am ajuns într-o sală mare, plină de oameni, unde nu aveai voie să fotografiezi sau să vorbești tare (existau polițiști care te atenționau dacă uitai). Ne-am uitat noi în stânga, în dreapta, pe sus…Cosmin a devenit mai mult decât agitat, căldura, îngrămădeala și oboseala spunându-și cuvântul. Așa că am trecut mai departe, sperând că urmează și Capela Sixtină. să putem pleca liniștiți la somn.
Câteva scări mai târziu, când am ajuns la pizzerie, ne-am dat seama că tocmai ce trecusem prin Capela Sixtină, ca nu e deloc o capelă, ci mai mult o ditamai biserica și că am cam ratat-o. Un pic dezamăgiți, am mâncat niște pizza de Vatican și ne-am îndreptat spre ieșire. Doar că, ieșirea e fix tot pe la intrare, și cum Cosmin era mai cooperant (spre adormit), ne-a venit ideea măreață să mai mergem o dată.
Am găsit niște scurtături, am sărit peste cât de multe muzee am putut, ne-am strecurat printre turiști (care au un talent deosebit să se oprească fix în drum pentru o poză cu telefonul înfipt în selfie stick) și am ajuns din nou la Capela Sixtină. Unde Cosmin a și adormit.
Așa că am stat liniștiți și am admirat-o toată. Am avut timp să cercetăm celebra scenă a învierii lui Adam, izgonirea din Rai și Judecata de Apoi. Și sunt frumoase. Sunt impresionante, atât compoziția, cât și culorile alese. Ce să mai vorbim de dimensiunile fizice, pentru că e mare – ca suprafață, ca înălțime, și fiecare centimetru pătrat e pictat. La fel de impresionant e faptul că este vizitată de milioane de oameni anual, de unii chiar de două ori (într-o zi). Roma +1+1+1.
Highlights of the day
- sfânta pizza la Vatican
- În poiana cu alune cântată în Capela Sixtină
- familia franceză cu patru fete (de pe la 3 la 10 ani) în vizită la muzee
- faptul că seara am ratat Fântâna Trevi, pentru că am confundat-o cu cea a Tritonului