În vizită la grădiniță

Vă povesteam despre cum am început căutările de grădiniță pentru Cosmin. Și sunt câteva lucruri pe care le-am aflat repede, după doar câteva telefoane.

  • Înscrierile la grădi se fac fix în perioada asta, iunie-iulie, pentru anul școlar următor.
  • Sunt grădinițe unde listele s-au făcut din martie, deci acum se semnează doar contractele, și noi nu aveam nici o șansă.
  • Majoritatea grădinițelor nu acceptă copii în timpul anului, deci nu era cum ne gândeam noi – de mâine îl ducem la creșă unde vrem.
  • La grădi te duci cu programare, nu când ai tu timp sau chef.

Cercetările nu au fost foarte extinse, pentru că suntem totuși destul de comozi. Am fost în vizită la două grădinițe, am vorbit la telefon cu alte două și am fost la un interviu la încă una.

Destul de repede ne-am dat seama că nu le putem avea pe toate, nu există grădiniță perfectă (din păcate), și că o să o alegem pe cea cu cele mai puține minusuri.

Prima la care am fost, Căsuța Zânelor din Bucșinescu, are sediul într-o viluță, e amenajată simpatic pentru cei mici și are niște doamne educatoare drăguțe și tinere. Nu aveau sistem de pedepse sau recompense, dar se practica timeout-ul (chiar dacă era însoțit de explicații). Mâncare în program catering, destul de ok, cu toate că aveau gustări dulci, pe care noi am vrea să le evităm cât de mult posibil. 16 copii la două educatoare, fără opționale la cei mici, dar e chiar de înțeles pentru un copil de doi ani. Programul de acomodare este foarte lin. Se începe cu program scurt, cu prezența părinților sau a unei persoane cunoscute în sala de clasă, și abia apoi se trece la program lung. Din păcate nu aveau curte proprie și scoteau copii într-un parc public de joacă aflat în vecinătate. Și, tot din păcate, la cererea părinților copii nu sunt scoși afară zilnic (pentru că frig).

A urmat o scurtă vizită la FEG, care au fost la fel foarte primitori. Erau chiar dispuși să îl primească pe Cosmin începând cu a doua zi. Aveau doar cinci copii la grupa mică deocamdată, nu am întrebat care era maximul acceptat. Aveau contract cu o altă firmă de catering dar, din păcate, am uitat să cer un exemplu de meniu, deci nu știu exact ce mâncau cei mici. Camere de luat vederi, fără pedepse, un parc de joacă propriu; prețul destul de bun, și în drum spre serviciu. Dar, după ce am mai întrebat în stânga și în dreapta, nu am aflat chiar lucruri de bine despre FEG în general. Căutați pe internet și veți afla mai multe.

Am mai sunat la grădinițele Iris și la Tesori, dar nu am ajuns să le și vedem. Am aflat însă că făceau acum înscrieri pentru anul viitor. Și la Atelier erau în fază de înscrieri, dar dintr-o listă completată în februarie. Nu am fost la nici o creșă de stat, pentru că programul lor lung e prea scurt pentru noi, doar până la ora 16.

Ultima întâlnire a fost la o grădiniță nouă, Montessori School of Iași. A durat o oră în care am vorbit continuu cu doamnele de acolo. Și acolo chiar am simțit ca rezonăm, că vorbim aceeași limbă. La întrebările noastre am primit răspunsurile pe care le așteptam, la care speram de fapt. Fără pedepse sau recompense, fără bravo, fără televizor, cu scos afară zilnic în curte proprie, cu lăsat și impulsionat copilul să se descurce singur cât mai mult – punct cu punct am bifat cam tot ce ne interesa.12-15 copii cu două educatoare, dintre care una vorbește doar engleză cu ei, materiale și stil de predare Montessori… Marele dezavantaj, în afară de prețul un pic mai piperat, este sediul propriu-zis care este tocmai în capătul Copoului, pe Aleea Sadoveanu. Am considerat un plus și faptul că va fi primul an de funcționare, deci sperăm la un mare interes față de copii.

Cred că v-ați dat seama ce am ales. E drept că mai erau și alte grădinițe la care puteam merge. Dar cum nu există grădinița perfectă. am preferat totuși să nu vizităm prea multe. Deci se pare că din toamnă o să ne trezim mai dimineață decât până acum pentru că avem de mers la grădi.

Și avem niște emoții…

Dacă aveţi ceva de comentat