Cartea Junglei

De când am văzut trailerul la Cartea Junglei, am hotărât că merită un bilet la cinema. Părea o adaptare cel puțin interesantă a poveștii lui Kipling. Și am avut dreptate. Au fost două ore minunate. În care amintirile desenelor animate pe care le-am văzut când am crescut s-au amestecat plăcut cu noua variantă.

Povestea a rămas neschimbată. Mowgli este un pui de om găsit în junglă de pantera Bagheera și crescut de o haită de lupi. Când tigrul Shere Khan află de existența lui și viața îi este pusă în pericol, băiatul nu are de ales și este nevoit să se întoarcă în satul oamenilor. Pe drum trece prin nenumărate aventuri și face cunoștințe cu o varietate de viețuitoare.

Marele avantaj al filmului a fost că a rămas fidel realizării din 1967. Toată lumea știe de exemplu cântecul lui Baloo, ursul care trăiește clipa și se gandește doar la relaxare și la mâncare. Nu veți fi dezamăgiți, Baloo e neschimbat. Iar vocea lui Bill Murray îi face cinste personajului.

Maimuța care vrea să urce pe scara evoluției și să învețe să stăpânească focul (sau “floarea roșie”) este interpretată de Christopher Walken, care cântă fără probleme, și ține sub control un popor întreg de maimuțele și maimuțici. Șarpele Kaa nu este deloc prietenos, fiind o apariție întunecată într-o junglă oricum periculoasă. Vocea lui Scarlett Johansson este hipnotică și înfricoșătoare, mai ales că este foarte caldă. Iar elefanții sunt majestuoși și impresionanți, fiind portretizați ca făcători și salvatori ai junglei.

Bagheera (Ben Kingsley) și Akela (Giancarlo Esposito) păzesc Legea Junglei și urmăresc respectarea ei de toate animalele, nelăsând dragostea lor pentru Mowgli să îi influențeze. Prea mult 🙂

Cu toate că cea mai mare dorință a lui Mowgli este să devină cu adevărat lup, impresia pe care mi-a lăsat-o filmul este de celebrare a omului și a inventivității sale. Pentru a deveni parte integrantă a junglei, băiatul este gata să renunțe la propria umanitate. Totuși cel mai bine se simte împreună cu Baloo care îl încurajează să își folosească trucurile.

Ceea ce trebuie să învețe însă este să îmbine uneltele pe care le creează ca om cu legea junglei – să nu irosească resursele, să nu distrugă pădurea și să lucreze împreună cu natura.

P.S.  Mulțumesc, Cinema City, că ai făcut mult mai interesantă experiența pentru Cartea Junglei când ai uitat să pornești aerul condiționat în sală. Când eram în gimnaziu am scris un referat despre pădurea și clima ecuatorială – umedă, aglomerată, stratificată. Exact așa este și în film. Și cam tot așa era și atmosfera din sală 🙂

One thought on “Cartea Junglei

Dacă aveţi ceva de comentat