Sentimente

Prima oară când îți vezi sau auzi copilul, prima dată când îl ții în brațe – sunt niște momente unice. Nu vei mai simți niciodată același lucru pentru copilul tău.

Pentru că pe măsură ce trece timpul, vei simți mai mult și mai mult. Ți-e mai drag pe zi ce crește.

La început or fi hormonii de vină, natura se asigură că boțul de om este îngrijit și iubit, așa că te bombardează cu substanțele chimice de care ai nevoie. Dar zi de zi și oră de oră vei descoperi noi motive pentru care îți vine să îl strângi în brațe și să îl pupi de nu se vede.

Suntem luați prin surprindere și ne minunăm zilnic de cantitatea de dragoste pe care o putem simți pentru un omuleț de un an jumătate. Și ne întrebăm, ne vom opri vreodată din curba asta ascendentă? Vine un moment în viața noastră ca părinți când o să spunem: da, până aici a fost, azi îmi e la fel de drag ca ieri, de acum înainte ne mulțumim cu ce avem?

Așa că am întreprins cercetare și am întrebat o bunică. Și ne-a lămurit, nu, așa va fi toată viața, oricât de mare e copilul, oricât de neascultător sau independent este. Când te uiți la el, rămâne copilul tău de care te minunezi. Doar că nu mai stă la luat în brațe.

Nu că cel mic de 19 luni ar sta mereu. Și deja ni se face dor de când era mic-mic și nu fugea după jucării dacă vroiam să îl îmbrățișăm și să îl pupăm.

Dacă aveţi ceva de comentat