Bravo, ai mâncat tot! Bravo, ai mers trei pași! Bravo, te-ai tuns! Bravo, ai crescut!
Atâta Bravo pentru ceva faţă de care nu ai control și pentru care copilul nu a depus nici un efort (cum ar fi faptul că i-a crescut părul sau că s-a mai înălțat 1 cm)…
Şi atunci când chiar face ceva deosebit, cum îl mai lăudăm? Cum o să își dea seama că prima oara când își leagă singur șireturile e ceva special și că faptul că a fost tuns nu e cine știe ce realizare?
Problema adevărată vine nu doar din faptul că mult exces de bravo (și înlocuitorii ești deștept, cuminte sau frumos/dă un pup pentru că…) îl transformă într-un cuvânt fără valoare reală, ci din faptul că ființa aia mică va încerca și va începe să facă lucruri doar ca să audă o laudă. (more…)
