De ce nu funcționează pedepsele

Mult mai greu decât să eviți recompensele și laudele în relația cu un copil, este să impui reguli și limite fără pedepse. Cum nu recompensăm comportamentul bun, nu ar trebui nici să pedepsim comportamentul “rău”.

Pentru că discuția este complexă și destul de lungă, articolul de față este doar despre de ce nu sunt bune pedepsele. Sper să mai scriu o postare și despre cum pot fi înlocuite pedepsele pentru a impune totuși niște limite celui mic. Ideea nu este să îi facem mereu pe plac, ci să îl educăm fără pedepse sau recompense.

Bătaia

NU este ruptă din rai, chiar deloc. (more…)

Read More

Ce am învățat în ultimii doi ani

Să nu ne facem planuri la oră fixă. Oricând se pot schimba, oricând poți întârzia. Ideal ar fi să faci programare la medic la ora 16 și la ora 13 să te apuci de îmbrăcat copilul. Poate (POATE) ajungeți chiar la timp 😀

***

Să nu îți faci speranțe prea mari despre ce o să faci în week-end. Cel mai bine este să ții lista cu lucruri de făcut cât mai scurtă. Așa nu o să fii prea dezamăgit când o să se facă duminică seara și o să îți dai seama că nu ai ajuns și la magazin, și la restaurant, n-ai făcut nici mâncare și nici curat..și că o să mai treacă cel puțin o săptămână fără perdele la geamuri.

***

Că totul e în permanentă schimbare. Nu apuci să te obișnuiești bine cu ideea că adoarme la ora 9, (more…)

Read More

Ziua când Cosmin și-a dat drumul la vorbă

Ne întorceam de la grădiniță într-o seara și tocmai ne apropiam de la brutăria de la colțul străzii. M-am gândit că avem pâine acasă și nu dădeam nici un semn să mă opresc. Când, deodată, Cosmin strigă din spate:

– Mamaaa, pâineee!

Am pus frână, am tras pe stânga că acolo era loc și m-am întors la el:

– Ce-ai spus, pui?

– Pâine, pâineee!!!

Și atunci a fost ziua în care Cosmin a început să vorbească. (more…)

Read More

Teeeeei

– Cosmin, hai să te îmbraci pentru grădiniță!

– Nu, nu! Tataaa!

– Bine, vine tata să te îmbrace.

Mă spăl repede pe dinți și aud cu plăcere cum Felix chiar reușește să îl schimbe din pijamale în haine de ieșit din casă. Și chiar fără proteste. Surprinzător de ușor.

– Hai să ne încălțăm. Încercăm papuceii ăștia noi? Uite ce frumoși sunt!

– Nuuu, apiii maaaa-maaa (sunt pentru copii mari). (more…)

Read More

Cosmin obosit

Despre tantrumuri

Ce este un tantrum?

Conform dicționarului, este un acces necontrolat de furie și frustrare, care se întâlnește mai ales la copii mici, în general între 1 și 3 ani. Mai pe românește, datul cu fundul (sau cu capul) de pământ din senin, lovitul celor din jur, țipatul și plânsul fără motiv. Toată lumea a văzut cel puțin un copil trecând prin asta, niște părinți stânjeniți care încearcă să-l potolească, s-au minunat și au dat din cap atotștiutori – ce ți-e și cu copii din ziua de azi…

Să studiem puțin definiția. În primul rând e vorba de un acces necontrolat. Copilul nu vrea să ne facă de râs, nu vrea să ne enerveze, nu are o plăcere în a se da cu capul de parchet. Pur și simplu nu se poate controla. (more…)

Read More

Început de grădiniță

Când m-am gândit prima oară la articolul de față, vroiam să spun că săptămâna UNU de grădiniță a fost un succes.

Pentru că, oarecum, așa a fost. Cosmin a fost foarte încântat de grădi, îi plac copii, nu a plâns aproape deloc când l-am lăsat dimineața. Deci, de bine, nu?

Între timp am stat acasă cu o otită, dobândită (sau nu, că nu m-am lămurit încă de la ce se face otita) după prima săptămână de grădiniță. Și m-am mai gândit și mi-am dat seama că nu a fost totul chiar roz.

Părțile bune

Cosmin parcă a crescut după doar o săptămână. Clar vrea să fie mai independent, vrea să își pună singur mâncarea în farfurie, să se îmbrace și să se dezbrace singur, să se spele singur pe mâini. Și multe altele care nu îmi vin acum în minte dar care ne chinuie zilnic. (more…)

Read More

Mesaj pentru un necunoscut

Dragă omule de pe stradă,

Nu ne cunoaștem, nu suntem prieteni, nici măcar nu am vorbit până acum vreodată. De fapt, singurul contact pe care l-am avut a fost cel mult vizual. Treceam unii pe lângă alții, văzându-ne de plimbarea și de viața noastră.

Până când ai simțit nevoia să acționezi. Nu doar să te uiți cu milă și dezaprobare la mine (more…)

Read More

Poveste cu o ridiche

– A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti o babă și-un moșneag, încep eu povestea. Și aveau o căsuță, o curte..

– Maaa, continuă el arătând un cerc mare cu mâna.

– Maaareee…și o grădină…

– Maaaaaa, face el un cerc și mai mare.

– Și mai mare. Și, într-o zi, moșul s-a dus să culeagă niște ridichi din grădină și a găsit o ridiche… (more…)

Read More

La plaja

Concediu de (ne)odihnă

Anul ăsta am decis să facem o aroganță și să mergem în concediu cu mașina. Că n-am mai fost de mult și lui Felix îi era dor de condus.

Așa că, logic, am căutat mai întâi o destinație locală, mai apropiată. După o cercetare intensă de câteva zile, multe e-mailuri trimise și mirări la prețurile super-ultra-wow de la pensiunile și hotelurile românești, am ajuns să ne mutăm cu gândul spre țări străine. Iar am căutat pe net, în stânga și în dreapta, dar până la urma am ajuns la o agenție de turism. Pe scurt, am ales Grecia, Halkidiki, Pefkohori și hotel Anna. Pentru șase nopți cu demi-pensiune am plătit 570 de euro.

Cel mai mult ne speria drumul de la București până la greci, (more…)

Read More