Să citim pentru copii III

Partea I și partea a II-a a acestei serii au fost scrise acum mult timp și pe alte bloguri, dar asta nu înseamnă că m-am oprit din citit cărți de parenting.

Reţete de jocuri. De ce şi cum să te joci cu copilul tău (Playful Parenting) – Lawrence Cohen

Este o carte foarte interesantă, mai mult decât spune titlul tradus în limba română, în care psihologul L.Cohen explică importanța jocului pentru cei mici. (more…)

Read More

Cum îmi ignor eu copiii

Doi copii, o casă de ținut și o singură mamă în concediu.

Cum faci să le faci pe toate? Adică fiecare copil să primească atenție. să le dai și de mâncare, să pui și hainele la spălat și să ai cât de cât grijă să nu se facă haosul de pe lume prin casă. Și să te mai și odihnești puțin. Deci, cum faci?

Răspunsul meu este simplu – nu le faci pe toate. Alegi să ignori ceva. (more…)

Read More

Eu o să stau aici

Să încerc să fac un duș, mă gândesc eu curajoasă. Avem apă caldă, dar mai sunt și doi copii prin casă…deci ar putea apărea ceva probleme.

Ema e proaspăt trezită din somn și mâncată, deci explorează liniștită prin sufragerie. Îi propun lui Cosmin niște desene și…A funcționaaat! 15 minute de liniște la duș.

După două zile mă gândesc eu în nevinovăția mea, (more…)

Read More

Cărțile noastre cu povești

Lui Cosmin îi plac foarte mult cărțile. Dar o perioadă bună de timp am fugit de poveștile clasice pe care le știm cu toți, din diverse motive. Sunt violente, au numeroase personaje fantastice destul de ciudate și greu de explicat, au noțiuni dificile (zic eu) pentru un copil de 1-2 ani. Dar, tot mergând la teatru, inevitabil a ajuns să audă de Scufița Roșie sau de Cenușăreasa. Așa că am început să îi spunem și povești. Și să îi cumpărăm cărți cu povești. (more…)

Read More

Câte mănuși am?

Ziua 1

Background: I-am cumpărat două perechi de mănusi noi, unele cu cifre pe degete și celelalte cu dinozauri.

– Unde sunt mănușile mele noi? Le vreau ACUM!

– Vezi în cutie

– Așa, vreau asta cu 6 și asta cu dinozauri. Una de un fel și una de un fel. 

– SUPER! (eye-roll)

***

Ziua 2

Background: Eram deja în criză de timp, și eram aproape gata de ieșit din casă, Cuvânt cheie – aproape.

– Mama, câte mănuși ai cumpărat?

– Patru, două perechi de mănuși. Dar nu ai nevoie acum de ele, că e destul de cald afară. 

– Vreau! Alea cu cifre, mie îmi plac mănușile gri. 

Începe să și le pună, nu reușește foarte bine, trage de ele, le scoate, le pune iar…Și iar, și iar…

– NU stau bine, de ce nu stau bine? Uite cum stau!!!

– Ai nevoie de ajutor? Lasă-mă pe mine.

Îi asez cu greu mănușile, cu Ema în brațe, cu el care lasă mâinile moi fix când să i le pun. Mă ridic să îmi iau geaca pe mine și când mă întorc il văd că iși dăduse mănușile jos.

– EU le pun! Nu poooot!!! 

– Vino, stai într-un loc și le așez eu. Și nu le mai da jos, că le lăsăm acasă. Deja e târziu, de când îți tot pun mănuși ajungeam la grădiniță! 

– Fără mănuși?! 

Am ales să ignor această replică și am plecat de acasă. Primul lucru pe care l-a făcut dupa ce s-a așezat în scaunul de mașină? Da, exact, și-a dat mănușile jos (în mașină e cald, mama). Primul lucru pe care l-a cerut când am ajuns în parcarea grădiniței – unde sunt mănușile? 

***

Ziua 2 bis

Background: Vinerea luăm acasă toate hainele din dulapul de la grădiniță.

Nu, mama, mănușile le lăsăm aici. O să am nevoie de ele luni. Acasă le am pe alea cu dinouzauri. 

Ok, nimic de comentat, mănușile gri cu cifre rămân în dulap.

***

Ziua 3

Cosmin nu are mănuși? mă întreabă Felix luni dimineață.

Gata cu mănușile, că nu mai pot, mă gândesc eu. Între timp Cosmin se apucă de scotocit prin cutie și dă de niște mănuși gri, mai vechi.

– Cine a adus mănușile gri acasă? Unde au dispărut cifrele de pe ele? CIne a luat cifrele? 

Înțelege repede că sunt altele și pleacă înainte să iși mai aducă aminte de mănușile cu dinouzari.

Read More

Anxietatea de separare

Alt termen al vocabularului de părinte este anxietatea de separare. Adică frica celui mic că mama și/sau tata pleacă și îl lasă singur pentru totdeauna.

Ce o cauzează

Este o etapă normală în viața bebelușilor. Cum nu au noțiunea de spațiu sau timp foarte bine definită, nu știu și nu înțeleg că mama revine.

În primă fază, nu înțeleg permanența obiectelor și a persoanelor. Nu știu că dacă ceva nu e vizibil încă mai există. Adică, mama a plecat în bucătărie…Unde a dispărut? Nu mai e mama, ce se întâmplă? (more…)

Read More

Cele două ore ‘magice’

Ziua începe cu trezirea și pregătire copilului pentru grădiniță și se termină cu pregătirea și adormirea copilului. Cam două ore minunate cu care să îți începi și să îți închei zilele. Aproape toate zilele, că mai avem week-end-uri în care copilul trage el de tine să te trezești.

Rugăminți, negocieri, plânsete, chicoteli, alergat dezbrăcat prin casă, gâdilituri, jucării, cărți și telefon. Pe scurt. Pe lung, mai departe.

***

Nu vreau să mă trezesc, nu am dormit destul! Emaaaaa, ai dormit bine? Gâdi, gâdi…Nu vreau la grădiniță, nu vreau să mă îmbrac! Cum e vremea afară, mama? (more…)

Read More