Cum îmi ignor eu copiii

Doi copii, o casă de ținut și o singură mamă în concediu.

Cum faci să le faci pe toate? Adică fiecare copil să primească atenție. să le dai și de mâncare, să pui și hainele la spălat și să ai cât de cât grijă să nu se facă haosul de pe lume prin casă. Și să te mai și odihnești puțin. Deci, cum faci?

Răspunsul meu este simplu – nu le faci pe toate. Alegi să ignori ceva.

Prima pe lista mea de ignorat este dezordinea din casă. Nu e așa ușor, uneori te simți sufocat de jucăriile  (de exemplu) împrăștiate PESTE TOT. Și ce e și mai frustrant? În timp ce le strângi și le pui la loc. în spatele tău copiii fac magie și le imprăștie din nou. Dar asta înseamnă de fapt două lucruri – sunt prea multe jucării și prea puțin spațiu de depozitare. Deci până nu se rezolvă cele două probleme, te cheamă Sisif.

Ce mai ignor apoi este mâncarea gătită. Nu e ceva care să meargă pe termen lung, dar pentru câteva zile e ok să mănânci sandvișuri, salate, paste cu ce avem prin frigider sau o felie de pizza la comandă. Ema e mică încă, se descurcă și cu două guri de iaurt sau de banană. Iar Cosmin moștenește gusturile lui Felix pentru mâncare negătită (adică renunță la ciorbă pentru o felie de pâine cu unt).

Ultimii pe listă sunt copiii. Da. uneori ii ignor și pe ei. Îi las să se descurce singuri cu distracția prin casă. Să își caute de treabă și să se joace fără mine. Surprinzător (sau nu), Cosmin e cel cu nevoile mai mari de companie. Ema poate sta 15-20 de minute să studieze o scamă, o sticlă de apă sau două cuburi. Dar Cosmin are nevoie măcar de spectatori, dacă nu de implicarea noastră. Daaar..cu puțin exercițiu, se poate.

Am două strategii. Prima – mă apuc de ce am de făcut fără să îi spun nimic. Și de obicei își descoperă talentele artistice, cântă, dansează, joacă teatru. Este chiar foarte inventiv și ti-e mai mare dragul să îl urmărești (de undeva de departe, să nu te vadă și să sară pe tine :d )

Sau, a doua metodă, facem listă cu activități și le bifăm pe rând – gătit, pictat, spălat, povești, etc. Nu le facem pe toate, dar e tare încântat să alegem împreună ordinea de lucru. Și uneori chiar mă ajută.

Cam așa sunt vacanțele noastre – haotice, dezordonate, cu mult râs sau cu plânsete și țipete. Pentru că la un moment dat, tot ceea ce ignori te prinde din urmă. Când ajunge Felix seara acasă, toți trei pornim repede spre el – unii în patru lăbuțe, unii alergând să îi arate cea mai nouă poveste. Eu fug în direcția opusă, mă duc să mă ascund cinci minute într-un colț, pentru că și eu am nevoie să fiu ignorată.

Dacă aveţi ceva de comentat