Dialoguri printre lacrimi

Discuție după o supărare mare, care s-a terminat cu plânsete și cu un strigăt de dor – dar e mama taaaa (adică a lui)

– Ema este și ea copilul meu și a lui tata, ca și tine.
– Dar de ce?
– Pentru că este. Și noi trebuie să avem grijă de amândoi la fel.
– De ceeeee?
– Pentru că sunteți amândoi copiii noștri. Și trebuie să îi dau să mănânce și să o lăsăm să doarmă, ca să crească mare și să vă puteți juca împreună. Da?
Concluzia, a doua zi dimineață, după ce s-a trezit, primul lucru pe care l-a întrebat:
– A crescut, mama? Ema e mare acum???

***

Felix a fost plecat câteva zile din țară, zile care au fost destul de grele pentru Cosmin. Într-una din seri, după ce a plâns după Felix;
– Vrei la mama în brațee!!!
– Stai să o așez pe Ema și te iau și pe tine.
– Nuu, vrei singur la mamaaaa!!!!
– Nu pot acum, pentru că plânge.
– Să o duci înapooi la spitaaal…vrei singur la mama în brațee!!!

***

Obosit, răcit și cu o mare dorință de a veni la mine în brațe, Cosmin plângea tare când l-am scos din mașină.
– Vrei la mamaaaaa!!!
– Hai la mine, încearcă Felix.
– Nuuuu, la mamaaaa!!!
– Trebuie să luați sirop de la farmacie, le amintesc eu.
– Mama mergeee….Cu mamaaa
– Atunci hai cu mine sus și tata se duce singur.
– Nuuuuu, la farmacieee.
Și îl ia pe Felix de mână, își trage nasul suspinând și îi spune hotărât:
-Tu ești mama!

Problemă rezolvată.

 

Dacă aveţi ceva de comentat