Naștere naturală după cezariană?

Încă de când am aflat că sunt însărcinată cu Cosmin mi-am dorit să nasc cu tot dinadinsul natural. Mi se părea calea normală și logică de urmat la momentul respectiv.

Din păcate, planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, și am ajuns la o cezariană neprogramată și nedorită. Privind în urmă, știu că cel mai important este că am avut un bebe sănătos și că, la final, totul a fost bine.

Dar mult timp am rămas cu regretul că am trecut printr-o operație care nici acum nu sunt foarte convinsă că era necesară. Și am mai rămas și cu un sentiment de eșec personal că nu am născut cum îmi doream.

Toate sentimentele astea negative au durat până când am aflat că nu e musai să mai urmeze o operație și la al doilea bebe, pentru că există și nașteri naturale după cezariană. Apoi am început studiul și am aflat că sunt mai multe cazuri, că din ce în ce mai multe mămici au încercat și au reușit peste tot prin țară. Și, cel mai important, că este posibil și la noi în Iași.

Nici nu aveam în plan al doilea copil și deja știam cum aș vrea să nasc. Și am început să mă interesez despre NVDC (naștere vaginală după cezariană), să caut pe grupuri de Facebook, să citesc despre alte experiențe și despre protocoalele aplicate în străinătate.

E destul de dificil să explic de ce anume am făcut alegerea asta.Nu sunt o persoană care să caute experiențe senzoriale, să văd nașterea ca pe o renaștere a mea; nu vreau să schimb sistemul, nu m-am dus nicăieri cu o falcă în cer și una în pământ să cer luna de pe cer și să mă iau la ceartă cu medicii; nici măcar nu am avut probleme fizice majore cu prima operație…

În primul rând cred că am vrut să îmi demonstrez că pot, am vrut să văd cum e să aduci pe lume un copil până la capăt. Apoi am vrut să las deschisă posibilitatea unui al treilea bebe la noi în familie, și trei operații chiar nu sună deloc bine. Iar mai apoi, m-am gândit la copilul de acasă, care are nevoie de o mamă funcțională 100% cât mai repede, una care să alerge cu el, care să îl poată lua în brațe și cu care să se hârjonească când este timp.

Presupun că fiecare are propriile motive pentru alegerile pe care le face în viață, oricât de mici sau mari sunt ele, că e vorba de ce mănânci la prânz sau câți copii vrei să ai. Cel mai important este ca aceste alegeri să fie ale noastre, să fim informați de consecințe și riscuri și să ni le asumăm până la capăt.

Dacă aveţi ceva de comentat