Studiu de impact bebe-toddler

Bunul, răul și urâtul – nu e vorba de film, ci de situația de acasă în primele săptămâni după ce am ajuns acasă cu Ema. E drept că ne așteptam ca perioada de acomodare să fie destul de dificilă pentru Cosmin, dar speram să trecem repede și cu fără mari incidente peste ea. Mai ales că își aștepta surioara cu nerăbdare.

The Good

De cum a văzut-o pe Ema, Cosmin și-a dorit foarte tare să o îmbrățișeze și să o pupe. A trebuit să găsim metode inedite pentru asta, dar ne-am descurcat. Chiar dacă încă nu e complet mulțumit că nu se poate plimba cu ea prin casă în brațe, acum are răbdare înainte să își încerce singur puterile.

Au fost și momente clasice, în care a încercat să o hrănească din biscuiții pe care îi gătisem împreună, să doarmă lângă ea în pătuț sau să o schimbe de scutec. Îi plac foarte mult hainele ei, sunt foarte vesele, și ne tot bate la cap să îi luam și lui tricouri cu fluturași (sau măcar roz).

The Bad

Ne așteptam la tantrumuri, la crize de gelozie, la revenire la obiceiuri bebelușești sau la refuzul de a merge la grădiniță. Și am avut parte de toate, în mai mare sau mai mică măsură.

Și-a pus singur scutec ziua, a refuzat să mănânce pentru că motive, m-a pedepsit cu vârf și îndesat pentru că am fost plecată atâtea zile de acasă refuzând să mă pupe înainte să plece la grădiniță vreo două săptămâni. Toate astea, combinate cu aproape o săptămână de vacanță de Rusalii, au rezultat într-o perioadă dificilă și obositoare pentru toată lumea.

La ce nu ne așteptam – violența care a răbufnit la Cosmin. A început să arunce lucruri prin casă sau în noi, să ne lovească din senin și să o lovească pe Ema. Orice motiv de supărare era tradus într-o încercare de a o lovi pe surioară- fie că încercam să îi luăm telefonul, fie că îl îmbrăcam pentru grădiniță…Nervii se revărsau pe cea mică.

The Ugly

Noi am reacționat urât și poate prea puternic uneori la ieșirile lui Cosmin. Ca o scuză slabă, aș vrea să văd cine rămâne calm când 17 kg de supărare sar pe o mogâldeață abia venită pe lume.  Țipete, strigăte, unele tentative de timeout – oboseala și-a spus cuvântul.

 The Happy-End

Azi asa, mâine așa, după vreo două săptămâni ne-am dat seama că treaba nu e chiar bună. Așa că am luat o pauză de gândire și am încercat să schimbăm ceva. Ne-am oprit din strigat și țipat, am încercat să nu ne mai panicăm când Cosmin se apropia de surioară, i-am redirectat supărările pe o vacă albastră (a lovit-o si a trântit-o apoi i-a dat o îmbrățișare ca să îi treacă) și am căutat timp doar pentru noi doi.

Cred că asta a fost cel mai important – cele 5-10 minute seară de seară în care să fiu mama LUI. Am stat doar noi doi la masă, i-am făcut baie, am construit un turn Lego sau l-am luat pe sus si l-am aruncat  pe pat (asta a avut un mare succes), etc. Important a fost că Ema era de obicei în altă cameră și că eram doar eu .și el prin zonă.

Acum surioara este a lui, nu a altor oameni, este foarte protectiv și posesiv cu ea. Și mai este și foarte frumușică, pe deasupra. Cel putin așa ne-a zis Cosmin, cu cuvintele lui 🙂

P.S.

Ce mi-a plăcut foarte tare a fost reacția părinților cu doi copii când ne plângeam de loviturile aplicate Emei. Toți ne-au spus că e normal, că așa au făcut toți, că sunt copii care și după ani de zile tot au resentimente față de cei mai mici. Sper că nu e vreun secret bine păzit al părinților cu mai mulți copii, pentru că eu aș vrea să îl știe toată lumea… Copilul cel drag și scump se transformă într-un mic agresor. Partea bună este că e ușor de reparat 🙂

 

2 thoughts on “Studiu de impact bebe-toddler

  1. Bună Catalina,
    In primul rând felicitări pentru Ema! E cel mai frumos cadou pentru Cosmin si cu siguranță cu timpul o să-și dea seama.
    Ma bucur mult ca împărtășești toate aceste momente minunate cu toată lumea. Și eu am avut parte de experiențe similare…cel mare nu vroia să il auda pe frățiorul lui. Tot timp petrecut in casă își astupa urechile. Și asa zile întregi. Am crezut ca are o infecție sau ceva in ureche si l-am dus la medic…In sfârșit acum sunt cei mai buni prieteni și le dor unul de altul daca stau separați cateva ore.😀
    Multă răbdare!!! Suntem niște părinți minunați!

    1. Multumesc, Anca! Am vazut ca baietii tai par buni prieteni. Sper sa ajungem si noi la aceeasi performanta 🙂

Dacă aveţi ceva de comentat