De ce nu funcționează pedepsele

Mult mai greu decât să eviți recompensele și laudele în relația cu un copil, este să impui reguli și limite fără pedepse. Cum nu recompensăm comportamentul bun, nu ar trebui nici să pedepsim comportamentul “rău”.

Pentru că discuția este complexă și destul de lungă, articolul de față este doar despre de ce nu sunt bune pedepsele. Sper să mai scriu o postare și despre cum pot fi înlocuite pedepsele pentru a impune totuși niște limite celui mic. Ideea nu este să îi facem mereu pe plac, ci să îl educăm fără pedepse sau recompense.

Bătaia

NU este ruptă din rai, chiar deloc. Studiile arată că un copil bătut are mai multe șanse să devină depresiv, anxios, agresiv sau să consume droguri (în orice formă vin ele). Singurul avantaj al bătăii este că oprește imediat comportamentul nedorit. Copilul sare pe pat, îi dai una, se oprește…acum. Pentru că mâine o ia de la capăt. De fapt, folosirea repetată a bătăii a fost asociată cu creșterea gradului de obrăznicie. Deci copilul nu devine mai ascultător sau mai educat, ci dimpotrivă. Un copil bătut învață că violența e un mod acceptabil de a obține ceea ce își dorește, comportament care se poate vedea de la 5 ani la 60.

Ce mai aduce în plus bătaia în relația părinte-copil? Frica. Copilului îi va fi frică de adult și va înceta comportamentul nedorit cât acesta se află prin preajmă, dar va căuta noi moduri de a nu fi descoperit.

Ce faci dacă ai o pornire violentă față de copil? Pleacă de lângă el, distanțează-te fizic, mergi în altă cameră și respiră, spală-te cu apă rece. Nu te gândi că ai dreptate să fii nervos, gândește-te că bătaia nu va rezolva problema. După ce te calmezi, ia-ți niște timp de gândire înainte să pedepsești comportamentul care te-a deranjat. Spune-i copilului că ești supărat, dar că ai nevoie de timp să te liniștești. Așa va învăța și el cum ar trebui să se comporte în astfel de situații.

Time-out

Mai țineți minte când erați trimiși la colț la grădiniță sau la școală? Time-out-ul este versiunea modernă a statului la colț, care ar trebui să îi dea copilului timp să se gândească la ceea ce a făcut și să își regrete greșeala. Mai citiți o dată fraza asta și imaginați-vă un copil de doi ani care își regretă faptele. Nu-i așa că vă vine să râdeți?

De fapt, ceea ce percepe copilul este că adultul nu îl mai iubește, că își retrage dragostea față de el, pentru că nu este bun sau ascultător. Pedepsirea prin retragerea dragostei este asociată pe termen lung cu și mai multe încălcări ale limitelor și cu scăderea încrederii în adult și în relația adult-copil.

În aceeași categorie intră și pedepsele verbale – mama nu te mai iubește pentru că nu ai mâncat tot, tata nu te mai place pentru că te-ai murdărit pe haine, etc. În loc să înțeleagă că ceea ce a făcut este greșit, copilul înțelege că el în sine este greșit și ne-iubit.

Retragerea privilegiilor și pedepsele

În funcție de cum sunt puse în aplicare, aceste două metode pot fi pedepse ineficiente sau metode care chiar funcționează. Dacă pur și simplu țipi la copil și îi transmiți mesajul pe un ton ridicat, răstit, din care el va înțelege doar că ești supărat pe el, nu funcționează. Tot ce va auzi vor fi strigătele tale și îți va simți supărarea. Când, de fapt, ceea ce e mai important pe termen lung este să învețe de ce există acele reguli sau limite și să le respecte pentru că avem nevoie de ele (pentru siguranța proprie sau a altora, pentru o viață în societate, etc.).

Ideea de bază ar fi ca aceste două metode să determine copilul să se gândească care sunt consecințele faptelor sale și de ce e nevoie de anumite limite, nu să facă sau să nu facă ceva doar pentru a ocoli o pedeapsă.

Și totul ține doar de prezentare – este o diferență între Nu mai arunca apa din cadă, sau îți iau jucăriile sau Dacă arunci apa, nu o să mai rămână nimic în cadă și nu te mai poți juca. Sau între Dă-te jos de pe masă sau nu mai primești desert! și Dacă te urci pe masă, înseamnă că te-ai săturat, vrei să strângem masa și să mergi dincolo?

În loc de concluzie

Pedepsele nu conving copilul să se abțină de la încălcarea regulilor, doar îl fac să caute moduri în care să nu fie prins. Rezultatul lor sunt copii ascultători și politicoși de față cu adulții, nu copii care înțeleg de ce anume nu e bine să ne comportăm într-un anumit fel.

Și, ce ne dorim, să creștem adulți ascultători în fața autorității de frica retragerii unor drepturi sau pentru a primi recompense, sau adulți capabili să discearnă singuri între bine și rău?

Bibliografie

  1. https://pubs.ext.vt.edu/350/350-111/350-111.html
  2. https://www.theatlantic.com/health/archive/2016/03/no-spanking-no-time-out-no-problems/475440/
  3. http://www.ahaparenting.com/parenting-tools/positive-discipline/timeouts
  4. https://www.psychologytoday.com/blog/feeling-our-way/201401/punishment-doesnt-work
  5. Parenting neconditionat – Alfie Kohn

 

Dacă aveţi ceva de comentat