Teeeeei

– Cosmin, hai să te îmbraci pentru grădiniță!

– Nu, nu! Tataaa!

– Bine, vine tata să te îmbrace.

Mă spăl repede pe dinți și aud cu plăcere cum Felix chiar reușește să îl schimbe din pijamale în haine de ieșit din casă. Și chiar fără proteste. Surprinzător de ușor.

– Hai să ne încălțăm. Încercăm papuceii ăștia noi? Uite ce frumoși sunt!

– Nuuu, apiii maaaa-maaa (sunt pentru copii mari).

– Pui, sunt ai tăi, sunt pe mărimea ta!

N-avem cu cine vorbi, deja și-a luat tenișii în brațe, le-a dat câte un pup și se duce la Felix să îl încalțe. Pe drum, a scos și vreo cinci cutii de pantofi din dulap. Să fie, poate avem nevoie.

– Blaaa, blaaa… (Adică vrea hanoracul roșu pe care scrie bla-bla)

– Nu vrei să îl iei pe ăsta verde în loc, că ăla roșu trebuie spălat. Scrie 3 pe el…

– Nuuu, blaaa-blaaa…

– Bine, hai, numai să mergem.

Se îmbracă și încerc să îi dau geaca de ploaie. Refuz total. Vrea vesta. E bună și aia, ține cald. Încep să îi trag fermoarul, când începe iar.

– Nuuu, teeei, teeei!!!!

Mă resemnez și las capul în pământ.

– Vrei hanoracul verde?

– Daaa, teeei-teeei!!!!!!!!

Schimb hanoracul, îi dau vesta și trag fermoarul.

Nu e bine, că nu se mai vede trei-ul (eu și gura mea mare). Las fermoarul deschis la jumătate, e perfect, putem pleca de acasă. Hmm, doar un sfert de ora pentru papuci și geacă, buuun.

Clar a fost mult mai bine decât în dimineața când a plecat de acasă în halat de baie, pentru că nimic altceva nu i-ar fi ținut de cald afară. Sau de ziua când mai aveam puțin și îl scoteam din casă în chiloți pentru că nici o pereche de pantaloni nu i-a plăcut.

Măcar era îmbrăcat regulamentar pentru vremea de afară și pentru grădiniță.

Dacă aveţi ceva de comentat