Doi

– Câți ani ai?

– Doi…doi…doi!

– Ești mare!

– Nuuuuuu….iiiii (și ne arată cu degetele cât de mic e)

22 august 2014 – parcă a fost ieri. Și totuși dacă mă uit în calendar au trecut deja doi ani.

Doi ani de Cosmin.

Două concedii, un city-break, două revelioane, trei nunți, nici o noapte petrecută fără el. Multe mingi, și mai multe cărți, o motocicletă și nenumărate ore de plimbare.

Multe cine mâncate împreună acasă și multe restaurante vizitate în trei. Cafeaua de sâmbăta dimineață cu el pe lângă noi și somnul de sâmbătă după-amiaza cu noi pe lângă el.

Trezit cu hohote de râs dimineața, adormit cu suspine seara (sau invers), povești și cântece, dans și alergat prin casă – nici o zi nu e monotonă.

Bucuria când îl auzi zicând pentru prima dată un cuvânt, disperarea când zice a suta oară oiooo

Lacrimile dinaintea plecării la servici sau împinsul pe ușă afară când are chef de jocuri cu bona. Ieșitul după noi pe scări în picioarele goale.

Căzăturile și pupăturile de după, modul în care se agață de Felix când e speriat, felul în care ne mângâie și ne alintă.

Pașii rapizi pe parchet când îmi aduce o pernă în plus să îmi pun la spate sau telefonul pe care l-am uitat în dormitor.

Dinți, febră, muci și tuse. Tantrumuri și îmbrățișări. Alergatul în stradă din parc sau ridicatul în picioare pe toboganul cel mai înalt – ca să îmi stea și mie inima puțin.

Zâmbete, drăgălășenie și rostogolit pe jos. De doi ani împreună 🙂

Selfie acasa

2 thoughts on “Doi

Dacă aveţi ceva de comentat