Nu credeam că o să pot

Liniștea a dispărut când am traversat strada. Până atunci erau numai zâmbete, râsete și bună dispoziție…dar cât am traversat 10 metri de stradă, s-a încărcat atmosfera.

Ce-i drept semnele au apărut treptat de mai devreme, dar am refuzat să le văd. Mai întâi că nu mai vrea să meargă cu mine, ci în direcția opusă. Apoi a vrut să stea pe scări, până l-am luat pe sus cu tot cu motocicletă. Apoi nu a mai vrut să meargă pe motocicletă deloc, ci a preferat să mănânce o bucată de pâine.

Nu credeam că o să pot căra motoreta, sticla cu apă și pâinea într-o mână. Și să-l țin pe Cosmin cu mâna cealaltă. Pentru că vroia neapărat să îl țin și de mână. Până am ajuns în stradă și i-am zis că pe aici trec mașini și ar trebui să mergem un pic mai repede.

Și totul a decurs din ce în ce mai rău după aia. Fiecare pas îmi ucidea răbdarea mea și îi amplifica oboseala. S-a lipit de gardul parcului de joacă, după aia s-a băgat prin gardul viu și a vrut să intre într-o curte să se spele pe mâini la cișmeaua omului, după aia a luat-o la fugă în stradă.

Știți cum se aude râsul unui copil care fuge pe mijlocul străzii și se uită în urmă la tine cum strigi: treci, te rog, pe trotuar ca pe stradă merg mașinile, nu oamenii?  (și lași din mână și apă și motoretă și ce mai ai și alergi după el înainte să apară vreo mașină)

Ei, e ca un pic-pic pe creier, picătura chinezească e minciună.

A treia oară s-a lăsat cu plânsete, și ale lui, și ale mele. Că nu mai puteam nici unul. Noroc că ajunsesem deja în fața blocului. În 10 (15 – 20?!) minute am reușit să intrăm în casă.

Unde a venit și eliberarea – cu plâns, cu strigat, cu tras și bătut în ușa de la intrare, aruncat cu scaune pe jos și tras de pantofi și de haine când am încercat să-l dezechipez…

Nu credeam că o să pot căra motoreta, sticla cu apă și pâinea într-o mână. Și să-l car și pe Cosmin în mâna cealaltă. Și nu știam când oboseala o se transforme în tantrum și la noi acasă.

Dar uite ce multe mai descoperi când rămâi o zi singură cu copilul…

Dacă aveţi ceva de comentat