Conferință cu Otilia Mantelers

În peregrinările mele pe internet, am întâlnit-o (virtual) și pe Otilia Mantelers. Este mama a trei copii, psiholog, expert în terapie prin joc și instructor Hand in Hand Parenting.

Și din cauză că ideile ei mi se par faine și interesante, și pentru că e unul din puținii traineri de parenting de la noi, când s-a anunțat o conferință ținută de ea la Iași, m-am înscris cu plăcere. De fapt, ne-am înscris pe amândoi, ca să profite și Felix, nu? Așa am ajuns la Stima de sine a copilului tău, organizată în Iași de Parentis.

În mare, la conferință s-a discutat despre ce înseamnă stima de sine, cum să creștem și să nu scădem stima de sine a copiilor, ce metode și instrumente să folosim pentru asta,etc. (găsiți mai multe detalii pe situl ei). S-a plecat de la definiții date de psihologi, s-a continuat cu o sesiune de întrebări, cu pauza de cafea, și apoi cu încă o oră de discuții și întrebări. A durat vreo patru ore în total.

Normal că, fiind expert în terapie prin joc și conectare, majoritatea ideilor s-au învârtit în jurul acestor concepte. Otilia pare o persoană foarte caldă și deschisă, așa că au fost multe exemple din viața ei personală și profesională. Și a răspuns la foarte multe întrebări ale părinților prezenți, fiecare având câte o problemă legată de comportamentul propriului copil (de la 10 luni la 16 ani).

Deci, partea bună a conferinței a fost subiectul. Și bucata de conferință când ne-a întrebat pe noi, părinții, ce ne dorim pentru copilul nostru. Și cum, din câteva cuvinte, ne-am dat seama că toți vrem aceleași lucruri, dar și că mamele și tații au așteptări și dorințe puțin diferite de la copii. Mi-au mai plăcut exemplele. Și organizarea – s-a început la timp, am primit cafea, apă și un pachet-cadou pentru acasă, oamenii implicați au fost foarte amabili, exista și un loc de joacă cu diverse activități pentru copii mai mari.

Ce nu mi-a plăcut a fost modul de prezentare al discursului – ticuri verbale obositoare (da, da, unele greșeli gramaticale, săritul de la un subiect la altul. Mă așteptam la o mai bună pregătire ca speaker din partea ei, ținând cont că nu e nici prima întâlnire de acest fel organizată (nu era nici măcar prima cu tema asta). Să nu spuneți că sunt cârcotașă, înțeleg că s-a dorit o ambianță prietenească și informală. Dar cred că pentru un impact mai bun al conținutului, forma de prezentare trebuie să fie impecabilă. Pentru că distragi atenția ascultătorilor de la subiect. Și poți fi prietenos în multe moduri 🙂

Acum, ce sa vă zic, conferințele astea sunt ca un fel de convertire a convertiților. Pentru că ajungi la ele doar dacă știi despre ce este vorba, mai mult pentru că ai nevoie de confirmare că faci bine ce faci, că mai sunt și alții care gândesc ca tine sau care au aceleași probleme ca și tine. Sunt ca un fel de grup de suport, care la final, te fac să te simți mai bine în legătură cu alegerile tale.

Articolul nu se vrea o contra-recomandare. Din contră, dacă nu vă sunt familiare ideile, nu ați auzit de conectarea prin joc sau despre ascultarea “terapeutică”, atunci mergeți și aflați despre ce este vorba. Dar dacă le cunoașteți și nu aveți nelămuriri cu pusul în practică, atunci puteți să săriți peste.

Dacă aveţi ceva de comentat