Când te simți ca Don Quijote

De cele mai multe, voința unui toddler e o moară de vânt și tu ești Don Quijote. Te lupți și te lupți să explici de ce nu e bine să spălăm chiuveta cu periuța de dinți și tot ce obții…nimic, nu obții nimic, decât eventual o răgușeală de la cât ai vorbit: cu periuța spălăm dinții, nu chiuveta, pentru că este murdară…dinții, nu chiuveta…dinții tăi, nu a lu’ mama…chiuveta e murdară…

Prietenia dintre chiuvetă și periuța de dinți e doar un exemplu. Se mai pot adăuga tentativele de a sări din pat, urcatul pe măsuța de la scaunul de masă, mușcatul sau lovitul, ieșitul în balcon în fundul gol când e frig sau plecatul din casă fără pantofi în picioare. Mai sunt și altele, nu vă faceți griji.

Deci, când te simți ca don Quijote? Vă zic eu – aproape tot timpul când încerci să stabilești niște reguli și niște limite. Nu le spun reguli de bună purtare, că nu cred într-un copil cuminte, care să stea unde îl pui. Mă gândesc la reguli de siguranță, adică moduri prin care să evităm boli, lovituri și durere (a noastră sau a lui).

Am citit la un moment dat că trebuie să ai așteptări realiste când vrei să înveți un toddler o limită. Nu o să învețe din prima. Și nici din a doua. Și nici după o sută de repetiții. Și o să testeze, ohoo, ce o să mai testeze să vadă dacă de data asta are voie. Sau poate acum? Dar acum?

Termenul de care se spunea era cam o lună. Adică te poți aștepta să nu mai repete sau să își aducă aminte că nu e bine să ceva cam după ce te aude o lună întreagă spunându-i de ce nu. Obositor și monoton să fii părinte, nu? Dar, la fel cum ăla mic a învățat că nu poate trece prin pereți, trebuie să învețe că nu poate trece peste regulile tale. Deci, repetiție și consistență. Și unanimitate, că se prinde repede că, chiar dacă tu nu-l lași să spele pe jos cu periuța, taică-su s-ar putea să aibă altă părere.

Nu am citit cartea, deci nu știu ce succes a avut cavalerul spaniol în duelul cu morile de vânt, dar vă garantez din experiență că noi suntem pe drumul cel bun. Repetiția chiar este mama învățăturii și testăm la noi acasă vorba asta din bătrâni.

Doar că, uneori, tot ca don Quijote suntem. Măcar moara noastră de vânt e simpatică foc.

Dacă aveţi ceva de comentat