Cu tramvaiul

Eram în anul I de facultate. Mai exact în luna I de facultate, că nu trecuseră nici trei săptămâni de când începuse viața de Iași. Unul dintre colegii de cameră ai băieților, care avea o prietenă la Liceul de Arte, ne-a invitat la filarmonică la un concert de vioară.

Ce fain, ne gândeam, asta înseamnă viața într-un oraș mare – mergi la un teatru, la un concert, te culturalizezi, te faci intelectual, ce mai?!

sheldon smiles

Așa că ne-am îmbrăcat frumos, că doar mergeam la un concert de muzică clasică, și am luat tramvaiul până la Filarmonică.

Concertul a fost interesant. Sala era plină, noi nu aveam locuri, deci am stat în picioare; oamenii erau îmbrăcați normal (adică în blugi și tricouri), noi eram cam singurii veniți de la țară la costum și pantofi cu toc. Dar muzica a fost frumoasă. Sau așa a sunat în urechile mele complet nemuzicale.

muzica clasica

Întoarcerea a fost tot cu tramvaiul, că doar n-aveam bani de taxi. Și să vezi coincidență, era același tramvai, cu același vânzător de bilete, un puștan cam de vârsta noastră. Care ne-a oferit un bussiness. Adică am plătit toți trei prețul unui bilet și el nu ne-a dat nimic la schimb. Deci seara părea să meargă strună – concert gratis, reducere la drum.

Asta încă două stații, până au urcat controlorii. Știți cum arată controlorii de la R.A.T.P.? Îi recunoști de la distanță – se uită în stânga, în dreapta, par gata de atac de cum se urcă în tramvai, eventual se urcă din mers să te ia prin surprindere… Abia după ce își scot legitimațiile poți fi sigur că nu-s hoți de buzunare.

Inchizitia

Normal că ne-au controlat. Normal că n-aveam bilete. Normal că ne-au dat amendă. Și normal că n-aveam bani la noi (10 lei de persoană, jumătate din bugetul meu săptămânal). Ar fi fost mai ieftin dacă luam două taxiuri până în cămin.

Și pe deasupra ne-a mai ținut nenea și o prelegere despre cât de greșit e să mergi cu tramvaiul fără bilet.

Cam așa a fost prima mea călătorie cu tramvaiul în Iași. Și prima întâlnire cu controlorii. De atunci, ne-am tot intersectat, aparent am un mare noroc când vine vorba de controale. Deci, dacă mă vedeți într-un tramvai, e bine să vă cumpărați bilet, că sigur controlorii sunt prin preajmă.

Sau să coborâți la prima.

run

Dacă aveţi ceva de comentat