Cosmin la masa

Sarea în bucate

Unul dintre marile avantaje ale auto-diversificării este că nu trebuie să îți faci prea multe griji să nu încalci regulile “schemei de diversificare”. Nu am respectat regula de trei zile a introducerii de noi alimente, nu am avut grija alergenilor, nu am numărat câte ouă mănâncă săptămânal și nu i-am “scos” mese de lapte.

Cea mai importantă regulă pe care am încercat să o respectăm cât de mult posibil a fost fără sare și fără zahăr măcar până la un an.

De ce fără sare?

Pentru că un bebeluș nu are rinichii suficient de dezvoltați pentru a procesa sarea. Cantitatea maximă de sare recomandată (nu obligatorie) este de 1 g de sare pe zi. Atât laptele matern, cât și laptele praf, conțin deja sare, la fel ca și multe alimente (în mod natural, nu adăugată). Și atunci cel mai bine o eliminăm complet din mâncarea gătită pentru ei.

Asta nu înseamnă că după un an ne apucăm și îi dăm copilului murături și saramură. Între un an și trei ani, pragul maxim pentru sare ajunge la 2 g zilnic. Ținând cont că mai mănâncă pâine, măsline sau cașcaval, plus ce mai gustă când mâncăm în oraș sau în vizită, până acum nu am adăugat deloc sare în mâncarea pe care i-o gătesc acasă. Prefer varianta asta mai ușoară, decât să stau să socotesc dacă am depășit sau nu limita.

O să spuneți că mâncarea nu are gust fără sare sau că noi, oamenii, avem nevoie de sare. Și această afirmație este parțial adevărată. Copii mici au papilele gustative mult mai sensibile, deci simt gusturile în alt mod decât adulții și nu au un termen de comparație cu o mâncare gătită altfel. Și da, omul are nevoie de sare pentru activitatea musculară și păstrarea concentrației corespunzătoare a fluidelor din corp. Dar în jur de 6 g zilnice sunt suficiente pentru un adult. Ca să nu ajungem la hipertensiune și/sau alte boli.

Cosmin la masa
Cosmin la masa

De ce fără zahăr?

Mi se pare că răspunsul e de la sine înțeles – zahărul rafinat face rău. În multe moduri.

Nu conține nimic nutritiv (nici minerale, nici proteine, grăsimi sau vitamine), ci doar calorii. Adică doar îngrașă. Și strică dinții. Conține multă fructoză, care nu ne este necesară și ne pune ficatul la treabă. Nu vă mai zic la ce boli grave se poate ajunge din cauza consumului mare de zahăr. Și, în plus, dă dependență.

În caz că vă gândiți să vă reorientați, să știți că și înlocuitorii de zahăr de fapt, tot zahăr sunt. Mierea își pierde toate proprietățile la 40 de grade, deci în prăjituri rămânem tot cu zahăr; siropul de agave, ștevia, siropul de porumb sunt produse foarte procesate; aspartamul, xylitolul și altele la fel, au alte efecte neplăcute și nesănătoase.

Deci zahărul nu ne face bine nici nouă, adulților, d-apoi unor copii mici, care abia acum descoperă mâncarea și sunt mult mai influențabili și mai sensibili. Mai bine decât să tratezi, este să previi, așa că nu consider că gustul de dulce e chiar ceva ce trebuie “încurajat” și întreținut la un copil mic.

Știu, știu, corpul nostru are nevoie de zahăr, nu? Inexact. Avem nevoie de glucoză și carbohidrați. Care se găsesc în multe-multe variante sănătoase – fructe, lactate, cereale.

Așa că nu insist cu deserturile, iar “dulciurile” nu sunt chiar dulci. Doar că au fructe (proaspete sau uscate), fulgi de cocos, vanilie – adică sunt aromate. Și Cosmin e momentan mulțumit.

Om vedea ce se mai schimbă după “colectivizare”.

Bibliografie

Dacă aveţi ceva de comentat