Cosmin in bucatarie

Ce NU facem

NU speriem copilul cu “nenea”, doctorul, țiganul sau polițistul. Încercăm să explicăm de ce nu e voie să facă ceva, chiar dacă nu pare că înțelege pe moment.

Priza are curent electric, cuptorul e fierbinte, butelia are gaz. Bau-bau NU există. Chiar dacă acum nu înțelege, nu are rost să inventăm personaje imaginare (Moș Crăciun există, el nu e imaginar).

NU îl forțăm sau păcălim să mănânce tot din farfurie sau să mănânce ceva ce nu ii place. Știe el cât și ce să mănânce, la fel cum ştim şi noi.

NU îl lăsăm sa plângă până adoarme singur în pătuț sau în cameră. Nimănui nu îi place să adoarmă plângând (cred, sper).

NU îi interzicem să se joace doar pentru că s-ar putea murdări, pentru că transpiră sau pentru că face dezordine. Hainele se schimbă şi se spală, îi dăm apă să se hidrateze (chiar dacă a transpirat) și facem ordine (nu zice nimeni că e ușor cu copii mici).

NU stăm cu geamurile închise din cauză de curent, NU îi e frig fără căciulă sau fular. Curentul nu e bau-bau (pentru că bau-bau nu există :d ), dacă noi nu purtăm căciulă nici el n-are nevoie, iar despre fular…

NU îl ținem în brațe în mașină, pentru că avem scaun auto pentru copil. Nu e doar obligatoriu din punct de vedere legal, dar scaunul auto e o măsură de siguranţă peste care nu putem trece.

NU îl obligăm să meargă doar pe jos, din cauză că “e mare”. Are nevoie să stea și în brațele părinților, nu se învață așa şi nu o să-l ducem aşa şi la şcoală. Şi când un copil vrea pe jos, nici legat nu îl poți ține în brațe,

NU e rușine dacă își ține degetul în gură. Dacă și pe noi ne-ar durea dinții cum îl dor pe el, am mușca din masă, nu doar de un deget.

NU mănâncă (pe cât posibil) dulciuri, pufuleți, suculeţ. Nu îi e poftă, e doar curios. Zahărul din dulciuri nu dezvoltă creierul, iar sucul nu e singura sursă de vitamine.

NU îl ducem la împărtășit pentru că plânge sau pentru că se sperie de zgomote, copilul nostru este creștin, dar nu are nevoie să fie exorcizat. Nici după botez nu s-a liniștit brusc și nici nu i-au trecut colicii pentru că a fost creștinat, pur și simplu a crescut. La fel va crește și nu se va mai speria când pornește vecinul bormașina.

NU îl comparăm cu alți copii, nu contează că Gigel vorbește deja sau Costel merge de două luni. Chiar și la aceeași vârstă. fiecare copil e diferit și se dezvoltă în ritmul lui.

Îi spunem și NU copilului, dar când e vorba de siguranța lui sau a celor din jur, nu doar din comoditatea noastră de adulți.

Dacă aveţi ceva de comentat