Roxana și Roxana

Roxana din Bârlad, studentă în anul II sau III la Drept, a fost colegă cu mine de cameră câteva luni în anul doi de facultate. A venit la noi în cameră pentru că s-a eliberat un loc și avea ceva pile la administrație, nu am ales-o noi de bunăvoie.

Pe cea mai bună prietenă și colegă a ei o chema tot (?!) Roxana și era din Iași. Și amândouă erau fenomenale. Umblau mereu în gașcă (de două persoane), fiind în aceeași grupă, se hlizeau toată ziua, învățau împreună, mâncau împreună.

two-girls-dancing-in-paddock

Nu dormeau împreună, pentru că Roxana Iași avea casă unde o așteptau părinții. Visul lor era să termine facultatea, să se facă avocate și să se duca (probabil tot împreună) la Înalta Școală de Magistratură din București.

Roxanele nu erau niște fete pe care să le ducă mintea cine știe ce. Erau destul de simple, simpatice în mirările lor naive de copil. Era o mare distracție să vorbești cu ele. Îți ridicau moralul instant.

***

Stăteam într-o seară la calculator, iar Roxana citea o cărțulie despre Nostradamus și profețiile lui. Din când în când se mai auzea câte ceva dinspre ea: wow, ce interesant, n-am știu asta, oare o să fie război, o să vină apocalipsa…chestii de astea… Ce mai, era total prinsă de subiect. Deodată se oprește și întreabă foarte serioasă:

Cătălina, când e un obiect tridimensional?

Tot timpul, zic eu de colo.

Nu, pe bune.. când e?

Doctor-who-what

Și atunci am înțeles că ea chiar nu știa. Nu era clar pentru ea ce înseamnă 3-D și 2-D, și că lumea din jur e tridimensionala TOT TIMPUL. Și i-am explicat cum mi-a explicat și mie mama când eram printr-a cincea, de dreptunghiuri și paralelipipede, cuburi, sfere și piramide. Nu știu ce și cât a înțeles, dar sper să fi rămas măcar cu ideea ca pe Pământ un obiect e mereu tridimensional.

 

***

În altă zi, tot la calculator eram, când intră amândouă Roxanele în cameră:

Cătălina, Cătălina, cât ori 2 fac 1?

0,5, le zic, dar căutam capcana (care-i șmecheria, unde-i camera ascunsă?)

Uite, fată, că avea dreptate ăla. Dar 1×2 cât fac?

2, zic eu din nou și mă fac mică (totuși, unde e camera ascunsa?!)

Fată, ce deștept e tipul…

who-cited

Să vă zic că după asta a trebuit să le explic cum de 1×2 fac 2 și de ce nu fac 1? Nu vă mai zic că oricum nu mă credeți, dar să știți că chiar așa a fost.

***

Ultima și gata, las fetele în pace. Vine într-o zi o altă colegă de cameră care trecea mai rar pe la noi. Și începe să își caute ceva prin dulap. Și prin rafturi. Și în niște cutii pe sub pat.

Mi-a văzut careva uleiul meu de corp? Era o sticluță de plastic de 0,5 litri.

Ăăăăă…. ăla era ulei de corp? Că eu și Roxana am făcut într-o zi cartofi prăjiți și nu mai aveam ulei…și l-am găsit pe ăla… (zice Roxana Bârlad)

han solo laugh

Colega începe să râdă: și cum a fost? Că era ulei de măsline tratat cu aloe vera și alte plante.

A avut un gust mai ciudat, dar au ieșit foarte buni cartofii.

***

Din păcate nu mai știu ce au mai făcut fetele de atunci. Pe Roxana Bârlad a luat-o maică-sa acasă la două săptămâni după ce își găsise prieten, un dubios cu vreo 10 ani mai mare, cu care plănuia să se căsătorească.proposal

Cu cealaltă Roxană m-am mai întâlnit după vreo doi ani, terminase facultatea și lucra la un cabinet de avocatură. Nu mai știu dacă au reușit să ajungă la Școală la București, dar sper că între timp au mai învățat să socotească.

Dacă aveţi ceva de comentat