Cosmin face cafea

În zgomot de picioare goale

“Nu, nu vreau să mă trezesc încă!” Asta e primul gând care îmi trece prin cap când îl simt pe Cosmin că se ridică în picioare şi aprinde lumina de deasupra patului. Al doilea gând e unul “de bine” pentru momentul când ne-a venit ideea să ne punem întrerupătoare deasupra patului. La îndemână, să fie comod…da, da…cea mai interesantă jucărie seara şi dimineaţa sunt minunatele întrerupătoare. Clic, clac, se aprinde, se stinge…codul Morse pentru extratereştri (sau pentru vecinii curioşi de vis-a-vis).

Deschid ochii cu frică, oare ce urmează? Câteva minute de alintătură prin pat sau sărim direct la joacă în sufragerie? Pheww, am scăpat, s-a urcat pe Felix. În capul lui mai exact.

“Tata doarme, tata doarme, hai să-l mai lăsăm un pic” încerc eu să salvez situaţia, dar degeaba. Monstruleţul e deja jos din pat şi îi împinge ochelarii lui Felix pe faţă. Se pare că tata s-a trezit. Perfect, mă bag înapoi sub pătură şi îl las pe Felix să gestioneze “situaţia”, adică energia vie care strigă deja prin dormitor.

Se pare că azi el e mai treaz decât mine. Îl aud de sub pernă (m-am ascuns bine, sper) cum zice ceva de cafea. Imediat, Cosmin o ia la fuga spre bucătărie. Lipa, lipa, lipa, prin casa, şi Felix după el. Sper că pe la trei ani o să meargă singur să apese pe butoane la aparatul de cafea, să nu trebuiască să așteptăm până la bătrânețe proverbiala cană de apă 😀 .

“Cana pentru tata. cana pentru mama. Le punem aici, sus. Hai să aducem și cana ta din bucătărie.” Lipa-lipa. “Acum adu-o pe mama la cafea”

Nuuu, nu vreau încă, mai vreau în pat. Lipa-lipa-lipa și pătura e dată deoparte. O mână mică mă trage din pat fără milă.

“Măcar e sâmbătă”, mă consolez și o iau la fugă după picioarele desculțe (pe drum înhaț și o pereche de șosete din dulap) care lipăie spre sufragerie. “Te prind, te prind, te prind!”

Dacă aveţi ceva de comentat